Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a decis ca statele membre trebuie sa impuna angajatorilor obligatia de a institui un sistem obiectiv si accesibil pentru masurarea duratei timpului de lucru zilnic efectuat de fiecare lucrator.
Statelor membre le revine sarcina de a defini modalitatile concrete de punere in aplicare a unui astfel de sistem, in special forma pe care acesta trebuie sa o aiba, tinand cont de particularitatile fiecarui sector de activitate sau de specificitati, mai ales de marimea anumitor companii, se arata intr-un comunicat de presa al CJUE.
Decizia Curtii de Justitie a fost pronuntata intr-un dosar in care sindicatul spaniol Federacion de Servicios Comisiones Obreras (CCOO) a sesizat Curtea Nationala din Spania (Audiencia Nacional) pentru a obtine o hotarare de constatare a obligatiei Deutsche Bank SAE de a institui un sistem de inregistrare a timpului de lucru zilnic efectuat de catre membrii personalului sau. Sindicatul sustine ca acest sistem poate permite verificarea respectarii programelor de lucru prevazute, precum si a obligatiei (prevazute de legislatia nationala) de a transmite reprezentantilor sindicali informatiile referitoare la orele suplimentare efectuate lunar.
In opinia sindicatului spaniol, obligatia de a institui un astfel de sistem de inregistrare decurge nu numai din legislatia nationala, ci si din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum si din Directiva privind timpul de lucrul.
Reprezentantii bancii au precizat, insa, ca din jurisprudenta Tribunal Supremo (Curtea Suprema, Spania) decurge ca legea spaniola impune doar tinerea unui registru al orelor suplimentare efectuate de lucratori, precum si comunicarea, la finalul fiecarei luni, lucratorilor si reprezentantilor acestora, a numarului de ore suplimentare efectuate, exceptand cazul in care se convine altfel.
Potrivit informatiilor furnizate de Curtea Nationala din Spania, 53,7 % din orele suplimentare efectuate in Spania nu sunt inregistrate. Ministerul Muncii si Securitatii Sociale spaniol considera ca este necesar, pentru a stabili daca au fost efectuate ore suplimentare, sa se stie cu exactitate numarul de ore de lucru normale efectuate, pentru a se stabili daca au fost efectuate ore suplimentare.
Curtea constata ca, in lipsa unui sistem care sa permita masurarea duratei timpului de lucru zilnic al fiecarui lucrator, nu se poate stabili in mod obiectiv si fiabil nici numarul de ore de lucru efectuate si repartitia lor in timp, nici numarul de ore suplimentare, ceea ce face foarte dificil pentru lucratori, daca nu imposibil in practica, sa asigure respectarea drepturilor acestora.
Astfel, stabilirea obiectiva a numarului de ore de lucru zilnic si saptamanal este esentiala pentru a determina daca durata maxima saptamanala de lucru care include orele suplimentare, precum si perioadele minime de repaus zilnic si saptamanal, au fost respectate. CJUE subliniaza, in special, importanta dreptului fundamental al fiecarui lucrator la o limitare a duratei maxime de lucru si la perioade de repaus zilnic si saptamanal, care este consacrat in Carta si al carui continut este precizat de Directiva privind timpul de lucru, se mai precizeaza in comunicat.
Curtea apreciaza ca o reglementare nationala care nu prevede obligatia de a recurge la un instrument care sa permita stabilirea numarului de ore lucrate nu garanteaza efectul util al drepturilor conferite de Carta drepturilor fundamentale si de Directiva privind timpul de lucru, intrucat priveaza atat angajatorii, cat si lucratorii de posibilitatea de a verifica daca aceste drepturi sunt respectate.
Un sistem de inregistrare a timpului de lucru ofera salariatilor un mijloc eficient de a accede cu usurinta la date obiective privind durata efectiva a muncii efectuate, iar asta faciliteaza atat dovedirea de catre angajati a unei incalcari a drepturilor lor, cat si controlul autoritatilor si instantelor nationale competente in privinta respectarii efective a acestor drepturi.
In consecinta, statele membre trebuie sa impuna angajatorilor obligatia de a institui un sistem obiectiv, fiabil si accesibil, care sa permita masurarea duratei timpului de lucru zilnic efectuat de fiecare lucrator. Statelor membre le revine sarcina de a defini modalitatile concrete de punere in aplicare a unui astfel de sistem.
Aceasta decizie a CJUE este obligatorie, in egala masura, pentru toate celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene controleaza legalitatea actelor institutiilor Uniunii Europene, se asigura ca statele membre isi indeplinesc obligatiile rezultate din tratate si interpreteaza dreptul Uniunii la solicitarea instantelor nationale. Aceasta reprezinta autoritatea judiciara a Uniunii Europene si, in colaborare cu instantele din statele membre, asigura aplicarea si interpretarea uniforma a dreptului Uniunii.
