Incetare raporturi de munca la expirarea termenului CIM

Decizia Curtii Constitutionale nr. 482 din 27 octombrie 2022 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (5) si ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial nr. 278 din 3 aprilie 2023

Marian Enache    - presedinte
Mihaela Ciochina    - judecator
Cristian Deliorga    - judecator
Dimitrie-Bogdan Licu    - judecator
Laura-Iuliana Scantei    - judecator
Gheorghe Stan    - judecator
Elena-Simina Tanasescu    - judecator
Varga Attila    - judecator
Patricia-Marilena Ionea    - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (5) si ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicata de Elena Marinela Negulici in Dosarul nr. 2.660/118/2018 al Curtii de Apel Constanta - Sectia I civila si constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 117D/2019.

2. La apelul nominal se prezinta autoarea exceptiei prin reprezentant conventional, doamna avocat Camelia Constantin, cu imputernicire avocatiala depusa la dosar. Lipseste partea S.N. Nuclearelectrica - S.A. Procedura de instiintare este legal indeplinita.

3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantei autoarei exceptiei, care depune inscrisuri prin care se arata ca doamna Elena Marinela Negulici a fost achitata pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, aspect pe care il considera ca fiind relevant in solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate, solicita admiterea acesteia. Arata ca, in timp ce era angajata la S.N. Nuclearelectrica - S.A., impotriva autoarei exceptiei s-a demarat un proces penal si, ca urmare, raportul de munca al acesteia a fost suspendat. Autoarea exceptiei era angajata cu contract individual de munca pe durata determinata, astfel incat la expirarea termenului acestui contract, angajatorul a emis o decizie prin care s-a dispus incetarea raportului de munca in baza dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. i) coroborat cu art. 49 alin. (5) din Codul muncii. In mod neconstitutional, Codul muncii trateaza diferit contractul de munca pe perioada determinata fata de cel pe perioada nedeterminata in ceea ce priveste cauzele de incetare. Dintr-o eroare, legiuitorul a introdus contractul de munca pe durata determinata la art. 56 alin. (1) lit. i), care prevede incetarea de drept, si a considerat ca de cate ori contractul de munca este suspendat, dar intervine o cauza de incetare de drept, atunci prevaleaza cauza de incetare de drept. Includerea contractului individual de munca pe durata determinata in ipoteza art. 56 alin. (1) lit. i) din Codul muncii creeaza o mare nedreptate. Se incalca prezumtia de nevinovatie, pentru ca, odata ce angajatorul ia masura suspendarii, opereaza, practic, o aparenta a vinovatiei. In momentul in care intervine incetarea de drept, salariatul nu mai poate fi reabilitat in fata angajatorului. Prin urmare, in cazul achitarii in procesul penal, salariatul ramane cu o dubla sanctiune: a suspendarii si a incetarii contractului individual de munca. In continuare, sustine ca este incalcat si art. 41 din Constitutie. Arata ca, prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2016, Curtea Constitutionala a reiterat ca dreptul la munca este un drept consfintit de acest articol. Daca autoarea exceptiei nu se mai poate intoarce la munca, desi a fost gasita nevinovata, ii este incalcat dreptul la munca. Pentru cele aratate, solicita admiterea exceptiei, in sensul inlaturarii din Codul muncii a acelor prevederi care incalca dispozitiile art. 16, 23 si 41 din Constitutie, cu mentiunea ca nu poate fi permisa o diferentiere de tratament juridic intre contractul de munca pe perioada determinata si contractul de munca pe perioada nedeterminata.

4. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata. Arata ca trimiterea in judecata a unei persoane in temeiul art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul muncii produce aceleasi efecte pentru ambele categorii de salariati, respectiv cei angajati pe o durata nedeterminata si cei angajati pe o durata determinata. In cazul de fata, contractul incheiat pe o perioada determinata a incetat ca urmare a expirarii termenului sau, independent de cauza de suspendare.
5. Prin Decizia civila nr. 15/CM din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (5) si ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicata de Elena Marinela Negulici cu prilejul solutionarii contestatiei formulate impotriva deciziei de concediere.

6. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia arata, in esenta, ca a fost angajata cu contract individual de munca pe durata determinata, ca raporturile de munca au fost suspendate ca urmare a trimiterii in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, in temeiul art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul muncii, si ca, pana la pronuntarea instantei penale, raporturile de munca au incetat ca urmare a expirarii termenului contractului individual de munca.

7. Considera ca prin coroborarea celor doua texte de lege criticate se creeaza o discriminare contrara prevederilor art. 16 din Constitutie. Astfel, salariatii cu contract de munca pe durata determinata ale caror raporturi de munca inceteaza ca urmare a expirarii termenului contractului in perioada de suspendare nu mai au posibilitatea de a se intoarce la munca in situatia in care instanta de judecata constata nevinovatia lor, asa cum li se permite salariatilor cu contract de munca pe durata nedeterminata.

8. De asemenea, autoarea exceptiei sustine ca este incalcata prezumtia de nevinovatie, deoarece salariatul aflat in situatia sa este supus unei duble sanctiuni, respectiv suspendarea si incetarea contractului individual de munca. Astfel, contractul suspendat nu isi va mai produce in niciun moment efectele, in conditiile in care in timpul suspendarii se implineste durata determinata pentru care a fost incheiat, asa incat raportul de munca, sub aspectul efectelor, poate fi considerat incetat de la momentul suspendarii. De asemenea, se elimina orice sansa a salariatului de a se reabilita in fata angajatorului in situatia in care va fi gasit nevinovat.

9. Autoarea exceptiei considera ca dreptul la despagubiri pentru perioada suspendarii si pana la incetarea contractului de munca nu poate reprezenta o reparatie echitabila fata de imposibilitatea data prin lege ca salariatul sa nu poata fi efectiv reabilitat in fata angajatorului si sa lucreze la acesta.

10. Totodata, sustine ca se incalca si dreptul la munca si dreptul la protectia sociala a muncii. In acest sens arata ca regula generala reglementata de Codul muncii in materia suspendarii contractului de munca presupune suspendarea tuturor termenelor care au legatura cu executarea sa. Este o masura de protectie sociala a salariatului, intrucat pe durata suspendarii nu se mai presteaza munca si nici nu se achita drepturile salariale. Aceasta regula se aplica doar contractelor pe perioada nedeterminata.

11. Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, intrucat efectele suspendarii contractului individual de munca se produc in acelasi mod si in cazul contractului incheiat pe durata determinata, si in cazul celui incheiat pe durata nedeterminata. In ipoteza incetarii cauzei de suspendare si a neincidentei altei cauze de incetare de drept sau la initiativa oricareia dintre parti, situatia salariatului angajat pe durata determinata este insa diferita de cea a salariatului pe durata nedeterminata. Cel din urma poate relua munca, intrucat contractul sau este in vigoare, in vreme ce primul nu o poate relua, intrucat termenul contractual a expirat. Expirarea termenului contractului incheiat pe durata determinata s-ar fi produs oricum, chiar in lipsa unei masuri de suspendare. Astfel, el inceteaza de drept ca urmare a trecerii timpului, intrucat nu mai poate continua dupa data expirarii sale. In plus, prevederile art. 52 alin. (2) din Codul muncii referitoare la plata despagubirii se aplica, in ipoteza descrisa in respectivul articol, numai pana la data expirarii termenului pentru care contractul a fost incheiat. Daca termenul contractual s-ar suspenda si el ca efect al suspendarii contractului individual de munca si ar fi intrunita ipoteza art. 52 alin. (2) din Codul muncii, despagubirea prevazuta de acest articol ar putea ajunge sa acopere o perioada mai mare decat termenul contractual ramas la data suspendarii. O astfel de concluzie ar fi urmarea aplicarii aceleiasi solutii unor situatii diferite, contrar principiului egalitatii in fata legii. Prevederile criticate nu infrang nici principiul prezumtiei de nevinovatie, intrucat suspendarea contractului este urmarea aplicarii altor prevederi legale, in speta a art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul muncii, iar incetarea de drept a contractului de munca nu este decat efectul trecerii timpului, iar nu al unei presupuse stabiliri premature a vinovatiei.

12. In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

13. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. examinand actul de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile partii prezente, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

14. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

15. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 49 alin. (5) si ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Dispozitiile de lege criticate au urmatorul continut:
- Art. 49 alin. (5): "De fiecare data cand in timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauza de incetare de drept a contractului individual de munca, cauza de incetare de drept prevaleaza.";
- Art. 56 alin. (1) lit. i): "Contractul individual de munca existent inceteaza de drept: [...] i) la data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe durata determinata;".

16. Autoarea exceptiei sustine ca aceste dispozitii de lege sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi a cetatenilor, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumtia de nevinovatie, ale art. 41 referitor la dreptul la munca si protectia sociala a muncii si ale art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati.

17. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca un prim aspect de neconstitutionalitate invocat priveste pretinsul caracter discriminatoriu al dispozitiilor art. 49 alin. (5) si ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, autoarea exceptiei comparand situatia persoanelor care au contract individual de munca pe durata nedeterminata cu cea a persoanelor care au contract de munca pe durata determinata.

18. Fata de aceste critici, Curtea retine ca, in jurisprudenta sa, referindu-se la principiul constitutional al egalitatii in drepturi, a statuat ca acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011).

19. In acelasi sens este si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, in aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ca reprezinta o incalcare a acestor prevederi orice diferenta de tratament savarsita de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, fara o justificare obiectiva si rezonabila (de exemplu, prin Hotararea din 13 iunie 1979, pronuntata in Cauza Marckx impotriva Belgiei, si prin Hotararea din 29 aprilie 2008, pronuntata in Cauza Burden impotriva Regatului Unit).

20. Totodata, prin Hotararea din 6 aprilie 2000, pronuntata in Cauza Thlimmenos impotriva Greciei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Conventie, este incalcat nu numai atunci cand statele trateaza in mod diferit persoane aflate in situatii analoage, fara a exista justificari obiective si rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotararea din 28 octombrie 1987, pronuntata in Cauza Inze impotriva Austriei), ci si atunci cand statele omit sa trateze diferit, tot fara a exista justificari obiective si rezonabile, persoane aflate in situatii diferite.

21. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a mai precizat si ca discriminarea se bazeaza pe notiunea de excludere de la un drept, iar remediul constitutional specific in cazul constatarii neconstitutionalitatii discriminarii il reprezinta acordarea sau accesul la beneficiul dreptului.

22. Avand drept premisa aceste repere jurisprudentiale, Curtea constata ca dispozitiile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 nu instituie nicio diferenta de tratament juridic intre salariatii cu contract individual de munca pe durata nedeterminata in raport cu cei care au contract de munca pe durata determinata, in ambele cazuri aparitia unei cauze de incetare de drept a contractului individual de munca prevaland asupra cauzelor de suspendare a raportului de munca. Faptul ca dispozitiile art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 prevad o cauza specifica de incetare a contractului de munca pe durata determinata, respectiv ajungerea la termen, este justificata de specificul acestui contract, care genereaza un raport de munca limitat sub aspect temporal si care il deosebeste, ca natura, de contractul de munca pe durata nedeterminata. Astfel, consecintele diferite ce decurg din acest specific sunt deplin justificate si compatibile cu principiul constitutional al egalitatii in drepturi, neavand caracteristica discriminarii.

23. Cat priveste sustinerea potrivit careia dispozitiile de lege criticate ar fi contrare prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (11) care consacra prezumtia de nevinovatie, Curtea retine ca incetarea de drept a contractului individual de munca nu reprezinta, asa cum este aceasta consacrata in textul art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003, o consecinta a unei sanctiuni, ci un efect firesc al trecerii timpului si al ajungerii la termenul pentru care contractul a fost incheiat, astfel ca nici aceasta critica nu poate fi retinuta.

24. Referitor la critica potrivit careia suspendarea contractului de munca in cazul art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 ar constitui, de asemenea, o forma de sanctiune a salariatului, Curtea constata ca aceasta nu priveste dispozitiile de lege cu care a fost sesizata in vederea exercitarii controlului de constitutionalitate. Aminteste insa ca, asa cum a statuat in jurisprudenta sa, luand masura suspendarii contractului individual de munca, angajatorul nu se pronunta asupra vinovatiei sau nevinovatiei angajatului si nici asupra raspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a caror solutionare intra in sfera de activitate a organelor judiciare (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 81 din 26 februarie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 23 aprilie 2015).

25. De asemenea, nu poate fi retinuta nici critica raportata la prevederile constitutionale ale art. 41, care consacra dreptul la munca, intrucat dispozitiile de lege supuse controlului de constitutionalitate nu impiedica persoana sa-si exercite acest drept angajandu-se la un alt angajator. Desi Curtea Constitutionala a recunoscut in jurisprudenta sa caracterul complex al dreptului la munca (spre exemplu, Decizia 279 din 23 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, sau Decizia nr. 166 din 27 martie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 437 din 23 mai 2018), dreptul salariatului de "a se reabilita in fata angajatorului in situatia in care va fi gasit nevinovat" nu a fost retinut ca o componenta a acestui drept constitutional.
26. In sfarsit, cu privire la sustinerea potrivit careia dispozitiile potrivit carora in cazul suspendarii contractului individual de munca se suspenda toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept, Curtea constata ca acestea sunt raportate, in realitate, la dispozitiile art. 49 alin. (6) din Legea nr. 53/2003, care nu constituie insa obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit actului prin care Curtea Constitutionala a fost sesizata in conformitate cu art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, astfel ca nu pot fi analizate sub aspectul constitutionalitatii lor.

27. Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Elena Marinela Negulici in Dosarul nr. 2.660/118/2018 al Curtii de Apel Constanta - Sectia I civila si constata ca dispozitiile art. 49 alin. (5) si ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Curtii de Apel Constanta - Sectia I civila si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 27 octombrie 2022.


PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea


 100 paginca 100 pag