Compensare concediu de odihna la incetarea CIM

Conform art. 146 din Codul muncii:
(1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.
(2) In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parţial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.
(3) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.

Dreptul la concediu de odihna nu se pierde prin neefectuare, chiar daca nu a fost efectuat intr-un termen de maximum 18 luni incepand cu in anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.

Conform art. 38 din Codul muncii, salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestr drepturi este lovita de nulitate.

Conform art. 146 alin. (3) din Codul muncii, in cazul incetarii contractului individual de munca concediul de odihna neefectuat se compenseaza in bani.

In situatia in care salariatul a prestat activitatea, dar nu a efectuat concediul de odihna la care avea dreptul, apreciem ca angajatorul a ramas obligat cu acordarea concediului de odihna pentru fiecare an in care salariatul a prestatat activitatea, atata vreme cat dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari (art. 144 alin. (2) din Codul muncii si nici nu poate fi compensat in bani (cu exceptia situatiei in care inceteaza CIM – art. 146 alin. (3) din Codul muncii).

Totodata, incalcarea dreptului la concediu de odihna anual si neacordarea acestuia poate atrage si raspunderea patrimoniala a angajatorului in conditiile art. 253 alin. (1) din Codul muncii, republicat, potrivit caruia angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. Dreptul salariatului de a pretinde despagubiri pentru nerespectarea de catre angajator a dispozitiilor art. 146 alin. (3) din Codul muncii, republicat, nu se pierde si nu se prescrie.

Astfel, apreciem ca angajatorul este obligat de a acorda salariatului concediul de odihna pentru fiecare an lucrat, putand compensa concediul de odihna neefectuat de salariat la incetarea CIM in temeiul art. 146 alin. (3) din Codul muncii, republicat.

Daca salariatul solicita efectuarea concediului de odihna, concediul de odihna se acorda conform planificarii efectuate de angajator si numai la cererea salariatului.
Daca se compenseaza concediul de odihna neefectuat nu mai este necesara cererea salariatului avand in vedere ca angajatorul avea obligatia sa acorde salariatului concediul de odihna pentru fiecare an lucrat iar salariatul nu mai efectueaza concediul ci acesta este compensat. Cererea este neceara atunci cand salariatul efectueaza concediul de odihna in natura.