Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Ionel Danut Ciobanu in Dosarul nr. 1.688/2/2020/a1 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, si a art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicata de instanta de judecata, din oficiu, in acelasi dosar, care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.504D/2020.
2. La apelul nominal se constata lipsa partilor. Procedura de instiintare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care, in esenta, pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. Cu privire la art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013, considera ca stabilirea obligatiei achitarii taxelor judiciare de timbru si a cuantumului acestora intra in competenta legiuitorului, regula fiind aceea a timbrarii actiunilor, iar exceptiile fiind posibile doar in masura in care sunt prevazute de legiuitor. Referitor la criticile aduse art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, apreciaza ca interpretarea diferita a instantelor de judecata in ceea ce priveste timbrarea actiunii de anulare a hotararii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nu este o problema de constitutionalitate, o practica neunitara putand fi dezlegata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin mecanismul recursului in interesul legii.
| CURTEA, |
4. Prin Incheierea din 17 iulie 2020, pronuntata in Dosarul nr. 1.688/2/2020/a1, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIIIa contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 a fost ridicata de Ionel Danut Ciobanu, iar exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 a fost ridicata de instanta de judecata, din oficiu, intr-o cauza avand ca obiect solutionarea cererii de reexaminare a taxei de timbru, reclamantul introducand o actiune prin care a solicitat anularea Hotararii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, constatarea discriminarii, plata de despagubiri si publicarea in presa a hotararii instantei, actiune formulata in temeiul art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013, autorul acesteia sustine ca taxa de timbru de 350 lei a fost stabilita nelegal, in temeiul art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013, deoarece cererea privind anularea hotararii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii priveste un act in domeniul discriminarii, trebuind, astfel, sa fie scutita de taxa de timbru. Or, o altfel de incadrare reprezinta clar o ingradire de acces liber la justitie. Nu exista rationament juridic si nici motive temeinice pentru a se impune o taxa judiciara de timbru de 350 lei, caci actiunea care priveste discriminarea este scutita de taxa de timbru judiciar.
6. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, instanta de judecata - autoare a acesteia - sustine ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale in cazul in care se interpreteaza ca este necesara achitarea unei taxe judiciare de timbru de catre persoana care se considera discriminata.
7. Astfel, instanta arata ca in cadrul Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 exista doua tipuri de actiuni cu o sfera care se suprapune in mare parte, in care cea prevazuta de art. 20 este interpretata de instante ca taxabila, iar cea prevazuta de art. 27 este gratuita. Aceasta reglementare diferita pentru aceeasi situatie a persoanei care se considera discriminata nu este corecta. Daca cel discriminat sesizeaza mai intai organul administrativ jurisdictional - Consiliul National de Combatere a Discriminarii, atunci alege o cale care nu prevede expres o taxa judiciara de timbru. In schimb, pentru accesul la instanta impotriva hotararii Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, conform art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, instantele ii pun in vedere acestuia taxa judiciara de timbru, conform normelor din materia contenciosului administrativ. Astfel, daca cel discriminat sesizeaza mai intai instanta, alegand o cale directa de acces la instanta, impotriva aceleiasi discriminari, atunci actiunea sa este scutita de taxe, conform art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000.
8. Instanta de judecata considera ca, data fiind calitatea de persoana care se considera discriminata, in aceeasi situatie faptica, indiferent de calea aleasa, partea nu ar trebui sa aiba un acces la instanta ingreunat de taxe judiciare de timbru in cazurile de discriminare, atunci cand alege (uneori fara pregatire juridica) art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 (existand cazuri sociale sau situatii cand parti discriminate la locul de munca nu pot achita 350 lei la fond). Astfel, indiferent de calea aleasa de persoana discriminata, art. 20 sau 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, accesul la instanta ar trebui sa fie gratuit pentru oricare dintre cele doua temeiuri juridice, pentru persoana care se considera discriminata.
9. Prin urmare, instanta de judecata considera ca art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 afecteaza accesul la instanta prevazut de art. 21 din Constitutie, in cazul in care se interpreteaza ca este necesara achitarea unei taxe judiciare de timbru de catre persoana care se considera discriminata.
10. Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 este neintemeiata, fiind evident ca reglementarea taxei de timbru in materia contenciosului administrativ este o conditie de acces la instanta, stipulata de legiuitor si care nu reprezinta o piedica deosebita prin cuantumurile impuse, pentru anularea unor acte emise de autoritati publice, intrucat accesul la instanta nu este intotdeauna gratuit.
11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
12. Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 este neintemeiata, deoarece nicio dispozitie constitutionala nu interzice stabilirea taxelor de timbru in justitie, fiind justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatii judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie; in acest sens, invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale.
13. Cat priveste dispozitiile art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, Avocatul Poporului considera ca acestea sunt neconstitutionale in raport cu dispozitiile art. 16 alin. (1) si ale art. 21 din Constitutie, in masura in care interpretarea lor presupune achitarea taxei judiciare de timbru. Astfel, persoanele care se considera discriminate se pot prevala de art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, sesizand instanta de contencios administrativ impotriva hotararii Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, situatie in care, desi textul legal nu cuprinde nicio referire la achitarea taxei de timbru, conform practicii judiciare, instantele stabilesc achitarea acesteia, sau pot sesiza in temeiul art. 27 din acelasi act normativ instantele de judecata, potrivit dreptului comun, situatie in care cererea este scutita de taxa judiciara de timbru si nu este conditionata de sesizarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Situatiile diferite in care se afla persoanele circumscrise aceleiasi categorii trebuie sa fie intemeiate in esenta pe un criteriu obiectiv si rational pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic. Or deosebirea de tratament aplicat persoanelor al caror obiect al sesizarii instantelor de judecata vizeaza discriminari intemeiate pe Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, in speta in cazul instantelor de contencios administrativ prin achitarea taxei judiciare de timbru, iar in cazul instantelor de drept comun prin scutirea de taxa, este nejustificata si contrara art. 16 alin. (1) din Constitutie. Ca atare, avand in vedere ca aplicarea taxei judiciare de timbru in materia actiunilor in contencios administrativ vizeaza aspecte de interpretare a legii de catre instantele judecatoresti, Avocatul Poporului apreciaza ca lipsita de rationament obiectiv diferentierea persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica, respectiv persoane care se considera discriminate si solicita restabilirea situatiei anterioare discriminarii, care sesizeaza instantele de judecata, fie de drept comun, fie de contencios administrativ. In acest sens, se invoca jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale referitoare la principiul egalitatii in fata legii. Prin urmare, considera ca interpretarea textului art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 in sensul achitarii taxei judiciare de timbru pentru actiunile formulate in contencios administrativ de catre persoanele considerate discriminate, in situatia in care urmeaza calea administrativ-jurisdictionala a sesizarii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, incalca principiul egalitatii, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, si este de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie, prevazut de art. 21 din Constitutie, in conditiile in care pentru acelasi rationament actiunile formulate in fata instantelor de drept comun, tot de catre persoane considerate discriminate, sunt scutite de plata taxei de timbru. In final arata ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a retinut ca atunci cand textul de lege supus controlului, prin redactarea sa contradictorie, da posibilitatea unor interpretari diferite si doar una dintre aceste interpretari este conforma Constitutiei, in vederea asigurarii suprematiei Legii fundamentale, se impune interventia instantei constitutionale pentru inlaturarea oricarei posibile interpretari a legii care este de natura sa nesocoteasca dispozitiile constitutionale. Tot astfel, Curtea a sanctionat neconstitutionalitatea unor texte de lege in interpretarea data acestora de autoritatile publice insarcinate cu aplicarea acestora (a se vedea deciziile nr. 223 si nr. 224 din 13 martie 2012).
14. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele de vedere solicitate.
| CURTEA, |
15. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
16. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum si dispozitiile art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014. Dispozitiile criticate au urmatoarea redactare:
- Art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013: "In materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vatamati in drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxeaza dupa cum urmeaza:
a) cererile pentru anularea actului sau, dupa caz, recunoasterea dreptului pretins, precum si pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinte sau a oricarui altui inscris - 50 lei;
b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicita si repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsa, dar nu mai mult de 300 lei.";
- Art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000: "(1) Persoana care se considera discriminata poate sesiza Consiliul in termen de un an de la data savarsirii faptei sau de la data la care putea sa ia cunostinta de savarsirea ei.
(2) Consiliul solutioneaza sesizarea prin hotarare a Colegiului director prevazut la art. 23 alin. (1).
(3) Prin cererea introdusa potrivit alin. (1), persoana care se considera discriminata are dreptul sa solicite inlaturarea consecintelor faptelor discriminatorii si restabilirea situatiei anterioare discriminarii.
(4) Colegiul director al Consiliului dispune masurile specifice constatarii existentei discriminarii, cu citarea obligatorie a partilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigura confirmarea primirii. Neprezentarea partilor nu impiedica solutionarea sesizarii.
(5) Actiunea de investigare intreprinsa de Colegiul director se desfasoara la sediul institutiei sau in alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana interesata va prezenta fapte pe baza carora poate fi prezumata existenta unei discriminari directe sau indirecte, iar persoanei impotriva careia s-a formulat sesizarea ii revine sarcina de a dovedi ca nu a avut loc o incalcare a principiului egalitatii de tratament. In fata Colegiului director se poate invoca orice mijloc de proba, respectand regimul constitutional al drepturilor fundamentale, inclusiv inregistrari audio si video sau date statistice.
(7) Hotararea Colegiului director de solutionare a unei sesizari se adopta in termen de 90 de zile de la data sesizarii si cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotararea, numele, domiciliul sau resedinta partilor, obiectul sesizarii si sustinerile partilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt si de drept care au stat la baza hotararii Colegiului director, modalitatea de plata a amenzii, daca este cazul, calea de atac si termenul in care aceasta se poate exercita.
(8) Hotararea se comunica partilor in termen de 30 de zile de la adoptare si produce efecte de la data comunicarii.
(9) Hotararea Colegiului director poate fi atacata la instanta de contencios administrativ, potrivit legii.
(10) Hotararile emise potrivit prevederilor alin. (2) si care nu sunt atacate in termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu."
17. In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse in art. 1 privind statul roman, art. 11 referitor la dreptul international si dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 41 privind munca si protectia sociala a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 47 privind nivelul de trai si art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligatia statului de a asigura crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii. De asemenea, se sustine ca aceste dispozitii contravin si prevederilor art. 7 privind egalitatea, art. 8 privind dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente si art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
18. In opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse in art. 21 privind accesul liber la justitie.
19. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 (care instituie taxele judiciare de timbru pentru cererile introduse in materia contenciosului administrativ) este nemultumit de aplicarea in speta a taxei judiciare de timbru aferente cererilor in contencios administrativ, sustinand ca cererea sa trebuia scutita de taxa judiciara de timbru. Or, in realitate, autorul exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 critica aplicarea textului legal supus controlului in cauza sa, ceea ce nu intra in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, ci a instantelor judecatoresti care au competenta constitutionala de a aplica legea. Astfel, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013, astfel cum a fost formulata, este inadmisibila.
20. Curtea retine ca instanta de judecata - autoare a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 - sustine ca, data fiind calitatea de persoana care se considera discriminata, indiferent de calea procedurala aleasa - art. 20 sau 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 - accesul la instanta al acestei persoane ar trebui sa fie gratuit pentru oricare dintre cele doua temeiuri juridice.
21. Cu privire la aceste sustineri, Curtea observa ca, in cadrul Ordonantei Guvernului nr. 137/2000, sunt prevazute doua tipuri de actiuni pentru persoanele care se considera discriminate. Pe de o parte, in art. 27 este reglementata actiunea directa adresata instantei judecatoresti, actiune pentru care legea prevede in mod expres ca este scutita de taxa de timbru. Astfel, dispozitiile art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 instituie posibilitatea persoanei vatamate de a sesiza direct instanta judecatoreasca, stabilind ca persoana care se considera discriminata poate formula in fata instantei de judecata o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru si nu este conditionata de sesizarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data la care persoana interesata putea sa ia cunostinta de savarsirea ei. Asa cum a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii prin Decizia nr. 10 din 23 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 505 din 5 iulie 2016, paragrafele 25 si 26, textul art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 concretizeaza, in realitate, conditiile procedurale si mijlocul procesual de antrenare a raspunderii civile (lato sensu) - in opozitie cu raspunderea penala si contraventionala, mentionate la art. 2 alin. (11) din acelasi act normativ - ce poate fi angajata pentru acte/fapte discriminatorii, semnificatia sa fiind aceea ca orice persoana care se considera discriminata are asigurata intotdeauna calea unei actiuni in fata instantei de judecata pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare. Totodata, la paragraful 50 al deciziei susmentionate, instanta suprema a stabilit ca persoana care se considera discriminata are deschisa - prin norma cuprinsa in art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 - chiar calea unei actiuni in realizare, care este aceea in repararea prejudiciului cauzat prin actul/faptul ilicit discriminatoriu si in restabilirea situatiei anterioare. In consecinta, s-a decis ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, instanta competenta sa solutioneze cererile pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare este judecatoria sau tribunalul, dupa caz, ca instante de drept civil, in raport cu obiectul investirii si valoarea acestuia, cu exceptia cererilor in care discriminarea a survenit in contextul unor raporturi juridice guvernate de legi speciale si in care protectia drepturilor subiective se realizeaza in fata unor jurisdictii speciale, cazuri in care cererile vor fi judecate de aceste instante, potrivit dispozitiilor legale speciale.
22. Pe de alta parte, dispozitiile art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 prevad ca persoana care se considera discriminata poate sesiza Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii in termen de un an de la data savarsirii faptei sau de la data la care putea sa ia cunostinta de savarsirea ei. Acesta solutioneaza sesizarea prin hotarare a Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Prin cererea introdusa, persoana care se considera discriminata are dreptul sa solicite inlaturarea consecintelor faptelor discriminatorii si restabilirea situatiei anterioare discriminarii. Hotararea Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii de solutionare a unei sesizari se adopta in termen de 90 de zile de la data sesizarii, se comunica partilor in termen de 30 de zile de la adoptare si produce efecte de la data comunicarii. Potrivit art. 20 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, hotararea Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii poate fi atacata la instanta de contencios administrativ, potrivit legii.
23. Astfel cum a statuat si instanta de contencios constitutional prin Decizia nr. 749 din 4 noiembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2016, paragrafele 23-29, in raport cu dispozitiile art. 21 alin. (4) din Constitutie, termenul "facultativ", din cuprinsul normei fundamentale invocate, caracteristic jurisdictiilor speciale administrative, semnifica faptul ca persoana interesata poate alege intre a se adresa direct instantelor judecatoresti sau, mai intai, jurisdictiei administrative speciale si, ulterior, daca este nemultumita de solutie, instantelor judecatoresti. Procedurile administrativ-jurisdictionale constituie, asadar, o masura de protectie a persoanei. Curtea a constatat ca, in conditiile in care legiuitorul constituant derivat din anul 2003 a introdus caracterul facultativ al acestor jurisdictii, implicit, a dat posibilitatea oricarei persoane de a se adresa direct instantei judecatoresti (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragraful 65). Ca atare, semnificatia termenului "facultativ", in intelesul normei constitutionale evocate, este aceea ca, pentru solutionarea unui conflict, persoana care considera ca drepturile sau libertatile sale au fost vatamate are posibilitatea de a opta fie pentru calea administrativ-jurisdictionala, fie direct pentru calea judecatoreasca. Alegand calea administrativ-jurisdictionala, persoana care se considera vatamata are in continuare deschisa posibilitatea de a contesta solutia data de autoritatea administrativ-jurisdictionala in fata unei instantei judecatoresti, fiind asigurat astfel liberul acces la justitie. Asadar, caracterul facultativ al jurisdictiilor administrative speciale este o garantie a accesului liber la justitie, alegerea - electa una via - apartinand persoanei care se considera vatamata in drepturile sale. Retinand ca procedura desfasurata in fata unui organ administrativ-jurisdictional este asemanatoare cu cea specifica instantelor judecatoresti, desfasurata insa distinct de aceasta, Curtea a precizat, la paragraful 27 al Deciziei nr. 749 din 4 noiembrie 2015, precitata, ca demararea unei actiuni de sesizare a instantei judecatoresti sau a jurisdictiei administrative speciale presupune un interes, care, fara indoiala, apartine persoanei care se considera vatamata in drepturile, libertatile sau interesele sale legitime.
24. Avand in vedere acestea, Curtea constata ca cele doua tipuri de actiuni puse la dispozitia persoanei care se considera discriminata, prevazute de art. 20 si 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, au natura juridica diferita, actiunea prevazuta la art. 20 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 fiind o actiune in contencios administrativ, de anulare a unui act administrativ, si anume a hotararii Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
25. Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate isi construieste argumentatia plecand de la compararea actiunii directe la instanta judecatoreasca (prevazuta de art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000) cu actiunea in contencios administrativ, de anulare a unui act administrativ [prevazuta de art. 20 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000], criticand faptul ca legiuitorul nu a prevazut in mod expres scutirea de la plata taxei judiciare de timbru si pentru cea din urma actiune. In acest sens, Curtea a aratat, in jurisprudenta sa, ca neconstitutionalitatea unei reglementari constituie o stare intrinseca a acesteia si nu poate fi dedusa pe calea unei interpretari per a contrario, operatie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevazut in terminis (Decizia nr. 122 din 16 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004), iar examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi intre ele (Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003).
26. Referitor la critica privind incalcarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie, Curtea retine ca principiul accesului liber la justitie implica, intre altele, adoptarea de catre legiuitor a unor reguli de procedura clare, in care sa se prescrie cu precizie conditiile si termenele in care justitiabilii isi pot exercita drepturile lor procesuale (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006). In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca legea trebuie, intr-adevar, sa fie accesibila justitiabilului si previzibila in ceea ce priveste efectele sale. Pentru ca legea sa satisfaca cerinta de previzibilitate, ea trebuie sa precizeze cu suficienta claritate intinderea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a autoritatilor in domeniul respectiv, tinand cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi persoanei o protectie adecvata impotriva arbitrarului (a se vedea Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, paragraful 52, si Hotararea din 25 ianuarie 2007, pronuntata in Cauza Sissanis impotriva Romaniei, paragraful 66).
27. Raportand cele prezentate mai sus la speta de fata, Curtea constata ca legiuitorul si-a respectat competenta constitutionala de a legifera masuri care sa permita accesul la justitie al persoanei care se considera discriminata, persoana care are la dispozitie doua tipuri de actiuni cu natura juridica diferita, prevazute de art. 20 si 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000. Faptul ca legiuitorul nu a reglementat in mod expres scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru actiunea in anularea hotararii Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (ci a stabilit ca aceasta se ataca la instanta de contencios administrativ, potrivit legii, si anume potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, legea generala in materia contenciosului administrativ) nu ingradeste accesul liber la justitie al persoanei care se considera discriminata.
28. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
| CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE: |
1. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Ionel Danut Ciobanu in Dosarul nr. 1.688/2/2020/a1 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu, de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr. 1.688/2/2020/a1 al acestei instante si constata ca dispozitiile art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 24 septembrie 2024.
-****-
| PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean |
Un produs marca 