Somaj tehnic. Notiunea de "angajator"

Decizie nr. 77 din 15 noiembrie 2021 pentru pronuntarea unei hotarari prealabile cu privire la interpretarea dispozitiilor art. 119 alin. (1) si (2) din Legea nr. 76/2002, raportat la art. XI si XII din O.U.G. nr. 30/2020, publicata in Monitorul Oficial nr. 141 din data de 11 februarie 2022

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Dosar nr. 2.333/1/2021
Gabriela Elena Bogasiu    - vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie - presedintele completului
Laura-Mihaela Ivanovici    - presedintele Sectiei I civile
Marian Buda    - presedintele Sectiei a II-a civile
Denisa Angelica Stanisor    - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Simona Lala Cristescu    - judecator la Sectia I civila
Georgeta Stegaru    - judecator la Sectia I civila
Valentin Mitea    - judecator la Sectia I civila
Carmen Georgeta Negrila    - judecator la Sectia I civila
Adina Georgeta Nicolae    - judecator la Sectia I civila
Virginia Florentina Dumineca    - judecator la Sectia a II-a civila
Eugenia Voicheci    - judecator la Sectia a II-a civila
Iulia Manuela Cirnu    - judecator la Sectia a II-a civila
Marioara Isaila    - judecator la Sectia a II-a civila
Ianina Blandiana Gradinaru    - judecator la Sectia a II-a civila
Alina Nicoleta Ghica Velescu    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Maria Andries    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Ana Roxana Tudose    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Florentina Dinu    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Mariana Constantinescu    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent sa judece sesizarea ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2.333/1/2021 este legal constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila si ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu completarile ulterioare.
2. Sedinta este prezidata de doamna judecator Gabriela Elena Bogasiu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
3. La sedinta de judecata participa doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu completarile ulterioare.
4. Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de apel Brasov - Sectia civila in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarele probleme de drept:
- In interpretarea dispozitiilor art. 119 alin. (1) si (2) din Legea nr. 76/2002, raportat la art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, sa se stabileasca daca raportul juridic, avand ca obiect obtinerea fondurilor necesare platii indemnizatiei prevazute de art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 de catre angajator, intra in categoria unui conflict de drepturi privind stabilirea si plata indemnizatiilor de somaj, astfel incat competenta materiala procesuala sa apartina completelor specializate in materia drepturilor de asigurari sociale si litigiilor de munca, potrivit dispozitiilor art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 269 din Codul muncii;
- In interpretarea dispozitiilor art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, sa se stabileasca daca, in notiunea de "angajator", pot fi incluse si institutiile, dupa caz, serviciile publice finantate partial sau integral de la bugetul public sau local.
5. Magistratul-asistent invedereaza ca la dosarul cauzei au fost depuse raportul intocmit, comunicat partilor, si puncte de vedere ale acestora.
6. Presedintele completului, constatand ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare.
INALTA CURTE,
deliberand asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizata, a constatat urmatoarele:
I. Titularul si obiectul sesizarii
7. Curtea de Apel Brasov - Sectia civila a dispus, prin Incheierea din 28 iunie 2021, pronuntata in Dosarul nr. 2.321/62/2020, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in baza art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la chestiunile de drept mentionate.
8. Cererea de pronuntare a hotararii prealabile a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu nr. 2.333/1/2021.
II. Normele de drept intern incidente
9. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 76/2002
"Art. 119. – (1) Litigiile rezultate ca urmare a aplicarii prevederilor prezentei legi se solutioneaza de catre instantele judecatoresti competente, potrivit legii.
(2) Litigiile privind stabilirea si plata indemnizatiei de somaj se solutioneaza in regim de urgenta, potrivit normelor procedurale prevazute pentru conflictele de drepturi, chiar daca prin lege speciala se prevede altfel."
10. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru stabilirea unor masuri in domeniul protectiei sociale in contextul situatiei epidemiologice determinate de raspandirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 59/2020, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020
"Art. XI. – (1) Pe perioada starii de urgenta instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, pentru perioada suspendarii temporare a contractului individual de munca, din initiativa angajatorului, potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ca urmare a efectelor produse de coronavirusul SARS-CoV-2, indemnizatiile de care beneficiaza salariatii se stabilesc la 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat si se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj, dar nu mai mult de 75% din castigul salarial mediu brut prevazut de Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiaza salariatii angajatorilor care indeplinesc una din urmatoarele conditii:
a) intrerup activitatea total sau partial in baza deciziilor emise de autoritatile publice competente potrivit legii, pe perioada starii de urgenta decretate, si detin certificatul de situatii de urgenta emis de Ministerul Economiei, Energiei si Mediului de Afaceri, prevazut la art. 12 din anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei. Ministerul Economiei, Energiei si Mediului de Afaceri elibereaza certificatul de situatii de urgenta conform metodologiei aprobate prin ordin;
b) reduc activitatea ca urmare a efectelor epidemiei COVID-19 si nu au capacitatea financiara de a achita plata tuturor salariilor angajatilor lor. Angajatorii pot beneficia de plata indemnizatiei prevazute la alin. (1) pentru cel mult 75% dintre angajatii care au contracte individuale de munca active la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(3) Pentru angajatorii mentionati la alin. (2) lit. b), plata indemnizatiei prevazute la alin. (1) se va realiza in baza unei declaratii pe propria raspundere din care sa reiasa faptul ca angajatorul inregistreaza o diminuare a incasarilor din luna anterioara depunerii declaratiei pe propria raspundere, cu un procent de minimum 25% fata de media incasarilor din perioada ianuarie-februarie 2020, si ca nu are capacitate financiara pentru a plati toti salariatii.
(4) Indemnizatia prevazuta la alin. (1) este supusa impozitarii si platii contributiilor sociale obligatorii, conform prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(5) In cazul indemnizatiei prevazute la alin. (1), calculul, retinerea si plata impozitului pe venit, a contributiei de asigurari sociale de stat si a contributiei de asigurari sociale de sanatate se realizeaza de catre angajator din indemnizatiile incasate din bugetul asigurarilor pentru somaj.
(6) Pentru calculul impozitului pe venit prevazut la alin. (5) se aplica prevederile art. 78 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. Declararea impozitului pe venit, a contributiei de asigurari sociale de stat si a contributiei de asigurari sociale de sanatate se realizeaza de angajator prin depunerea declaratiei prevazute la art. 147 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(7) Termenul de plata si declarare a obligatiilor fiscale prevazute conform alin. (5) este data de 25, inclusiv, a lunii urmatoare celei in care se face plata din bugetul asigurarilor de somaj.
(8) Pentru indemnizatia prevazuta la alin. (1) nu se datoreaza contributie asiguratorie pentru munca conform prevederilor art. 2205 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare."
Art. XII. – (1) In vederea acordarii sumelor necesare platii indemnizatiei prevazute la art. XI alin. (1) angajatorii depun, prin posta electronica, la agentiile pentru ocuparea fortei de munca judetene, precum si a municipiului Bucuresti, in raza carora isi au sediul social, o cerere semnata si datata de reprezentantul legal, intocmita conform modelelor prevazute in anexele nr. 1 si 2 la prezenta ordonanta de urgenta, insotita de lista persoanelor care urmeaza sa beneficieze de aceasta indemnizatie, asumata de reprezentantul legal al angajatorului, intocmita conform modelului prevazut in anexa nr. 3.
(2) Plata sumei prevazute la art. XI alin. (1) se face in baza cererii semnate si datate de reprezentantul legal, depusa prin posta electronica, la agentiile pentru ocuparea fortei de munca judetene, precum si a municipiului Bucuresti, in raza carora isi au sediul social.
11. Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Codul muncii
"Art. 269. – (1) Judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor judecatoresti, stabilite potrivit legii.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevazute la alin. (1) se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul.
(3) Daca sunt indeplinite conditiile prevazute de Codul de procedura civila pentru coparticiparea procesuala activa, cererea poate fi formulata la instanta competenta pentru oricare dintre reclamanti."
12. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 263/2010
Art. 153 lit. l): "Tribunalele solutioneaza in prima instanta litigiile privind: [...] l) alte drepturi si obligatii nascute in temeiul prezentei legi."
III. Expunerea succinta a procesului
13. Prin actiunea introductiva, inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov la 6 august 2020 cu nr. 2.321/62/2020, astfel cum a fost modificata, reclamantul A a solicitat, in contradictoriu cu paratii B, C si D, pronuntarea unei hotarari prin care acestia sa fie obligati sa plateasca reclamantului din bugetul asigurarilor pentru somaj suma de 70.048 de lei, reprezentand contravaloarea indemnizatiei de somaj prevazute de art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020.
14. In motivarea cererii reclamantul a aratat ca, in contextul starii de urgenta instituite si prelungite pe teritoriul tarii prin Decretul nr. 195/2020, precum si prin Decretul nr. 240/2020, data fiind intreruperea activitatii pe care o desfasura, a dispus suspendarea temporara a contractelor individuale de munca, din initiativa angajatorului, conform art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, din analiza art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 rezultand care sunt categoriile de angajatori carora li se aplica aceste facilitati, nefiind facuta nicio distinctie intre angajatorii de drept public si cei de drept privat si nicio referire la sursa finantarii cheltuielilor de personal; singura conditie impusa de textul de lege este aceea a reducerii sau intreruperii temporare a activitatii, corelativ cu suspendarea contractelor individuale de munca, ce a fost indeplinita de catre reclamant.
15. Prin Incheierea de sedinta din 15 ianuarie 2021, Tribunalul Brasov - Sectia I civila a statuat ca este competent functional in a transa chestiuni care privesc asigurarile sociale, astfel cum acestea sunt pretinse de catre persoanele indreptatite.
16. Tribunalul Brasov - Sectia I civila, prin Sentinta civila nr. 121/MAS din 12 februarie 2021, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratii D si C, si, in consecinta, a respins cererea formulata de reclamantul A ca fiind formulata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva si a respins cererea formulata de reclamantul A in contradictoriu cu parata B, ca neintemeiata.
17. In privinta cererii formulate in contradictoriu cu B, s-a retinut, in esenta, ca, desi dispozitiile art. XI alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 se refera la "angajatorii care reduc sau intrerup temporar activitatea total sau partial ca urmare a efectelor epidemiei coronavirusului SARS-CoV-2", fara a face distinctie in functie de categoria angajatorilor, din interpretarea istorico-teleologica a actului normativ, in corelare si cu alte acte normative ce vizeaza acelasi domeniu de reglementare, vointa legiuitorului nu a fost in sensul ca aceasta masura de sprijin sa fie recunoscuta si in beneficiul institutiilor si autoritatilor publice.
18. In acest sens s-a facut trimitere la forma initiala a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, art. XI alin. (2), precizand ca nu se poate retine ca o institutie publica ar fi in masura sa indeplineasca vreuna dintre cele doua conditii instituite de textul mentionat, din moment ce, cu privire la conditia mentionata la lit. a), art. 12 din anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020 prevedea ca certificatele de situatie de urgenta se elibereaza de Ministerul Economiei, Energiei si Mediului de Afaceri operatorilor economici a caror activitate este afectata in contextul COVID-19 (o institutie publica nu este un operator economic), iar, in ceea ce priveste conditia de la lit. b), se constata de asemenea ca nu este indeplinita, din moment ce o astfel de institutie are aprobate in bugetul anual, potrivit legii, sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal.
19. In plus, a aratat ca, in cuprinsul art. XV din acelasi act normativ, in forma initiala, se prevedea ca: "alti profesionisti, astfel cum sunt reglementati de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care nu au calitatea de angajatori si intrerup activitatea total sau partial in baza deciziilor emise de autoritatile publice competente potrivit legii, pe perioada starii de urgenta instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, beneficiaza, din bugetul general consolidat, de o indemnizatie egala cu salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata stabilit pentru anul 2020", deci legiuitorul a avut in vedere, ca destinatari ai normei juridice prevazute la art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, pe care reclamanta isi fundamenteaza demersul judiciar, profesionistii, categorie din care nu fac parte institutiile publice (art. 3 din Codul civil defineste profesionistii ca fiind "toti cei care exploateaza o intreprindere").
20. Totodata, s-a retinut ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2020, la art. 9 alin. (1), a prevazut "decontarea din fonduri europene aferente Programului operational «Capital uman», conform regulilor de eligibilitate stabilite la nivelul programului si, respectiv, al ghidurilor solicitantului, a indemnizatiilor acordate in baza art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, suportate din bugetul asigurarilor pentru somaj, companiilor a caror activitate a fost afectata in mod direct si indirect de epidemie si care au dispus masura intreruperii temporare a activitatii, ca urmare a intrarii in somaj tehnic a angajatilor", instanta retinand totodata ca inclusiv dispozitiile art. XIV alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 prevedeau posibilitatea de a putea fi acoperite, din fonduri externe nerambursabile, prin Ministerul Fondurilor Europene, in limita sumelor alocate si in conformitate cu prevederile si regulile de eligibilitate aplicabile, cheltuielile din bugetul asigurarilor pentru somaj efectuate potrivit art. XI alin. (1).
21. Or, institutiile publice nu constituie "companii", astfel ca, desi unele dintre acestea au dispus masura intrarii in somaj tehnic a angajatilor si a intreruperii temporare a activitatii in baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acestea nu sunt destinatarele masurilor instituite de dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2020.
22. Impotriva Incheierii din 15 ianuarie 2021 si a Sentintei civile nr. 121/MAS din 12 februarie 2021 ale Tribunalul Brasov - Sectia I civila a formulat apel reclamantul A.
23. Prin apelul declarat impotriva Incheierii din 15 ianuarie 2021 s-a solicitat admiterea acestuia, anularea sentintei apelate si, pe cale de consecinta, trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente material functional, anume Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, aratandu-se ca, solutionand conflictul de competenta intro cauza similara prezentei (relativ la obiect si cauza - plata indemnizatie somaj, conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 - Hotararea nr. 3 din 18 martie 2021, pronuntata in Dosarul nr. 149/64/2021 al Curtii de Apel Brasov), s-a stabilit competenta de solutionare a cererii formulate in favoarea Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Brasov.
24. Prin apelul declarat impotriva Sentintei civile nr. 121/MAS din 12 februarie 2021 s-a solicitat admiterea acestuia, schimbarea in tot a sentintei apelate si, pe cale de consecinta, respingerea exceptiilor privind lipsa calitatii procesuale pasive a paratilor C si D, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata si modificata.
25. In motivarea caii de atac promovate s-a aratat ca scopul si efectele modificarilor succesive ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 sunt acelea de adaptare a cadrului legislativ la nevoile concrete ale societatii intr-o perioada de criza economica, sociala si sanitara. Or, daca legiuitorul ar fi avut intentia de a stabili/delimita/restrange subiectii/beneficiarii art. XI din actul normativ anterior mentionat, ar fi prevazut si indicat acest lucru, asa cum, in mod expres, a stabilit conditiile ce se impun a fi indeplinite de catre angajatori, termenele si formalitatile etc. si cum, de altfel, a inclus si alte categorii de persoane, a caror activitate nu mai putea fi realizata pe perioada instituirii starii de urgenta, in sfera de aplicare a actului normativ.
26. Totodata, a aratat ca nu poate fi primita teoria primei instante, potrivit careia un act normativ ce a avut si are drept principal scop oferirea si asigurarea unor masuri de sprijin si protectie ar exclude, din sfera de aplicare a prevederilor sale, anumite categorii de angajatori a caror activitate a fost intrerupta din cauza pandemiei de COVID-19 si a starii de urgenta, cu atat mai mult cu cat obiectul de activitate al A vizeaza activitati destinate publicului larg, incompatibile cu starea de urgenta si cu masurile restrictive adoptate, iar finantarea sa se realizeaza din venituri proprii, obtinute in urma exercitarii de activitati economice in mod organizat, respectiv din administrarea de bunuri si din prestarea de servicii, precum si din subventii acordate de la bugetul local, prin Consiliul Local Brasov si Primaria Municipiului Brasov.
27. Or, avand in vedere situatia concreta generata de pandemie, anularea activitatilor cu public, intreruperea activitatii sale si a activitatilor din turism in perioada martie-iunie 2020, A a aratat ca nu a putut realiza veniturile proprii propuse pentru anul bugetar 2020, neavand nici creditele bugetare necesare efectuarii cheltuielilor angajate in bugetul aferent anului 2020, consecinta directa constand in reducerea fondului de salarii. In acest sens a precizat ca subventiile bugetare ce asigura o parte din veniturile apelantului sunt in stransa corelatie si cu cheltuielile bugetare (aprobate in bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2020) si cu veniturile proprii. In situatia unor sincope economice in veniturile proprii (in concret, nerealizarea veniturilor proprii), determinate de intreruperea activitatilor producatoare de venit propriu, nu exista nici creditele bugetare necesare efectuarii cheltuielilor angajate in acest buget.
28. In cadrul solutionarii caii de atac s-a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la chestiunile de drept ce fac obiectul prezentei sesizari.
IV. Motivele de admisibilitate retinute de titularul sesizarii
29. Curtea de Apel Brasov a constatat admisibilitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, retinand urmatoarele:
a) completul de judecata este constituit la nivelul unei curti de apel si este investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, respectiv apel, conform prevederilor art. 96 pct. 2 din Codul de procedura civila;
b) de lamurirea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 119 alin. (1) si (2) din Legea nr. 76/2002, raportat la art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, pe de o parte, precum si a art. XI si XII din acelasi act normativ, pe de alta parte, depinde solutionarea pe fond a cauzei.
Astfel, din perspectiva obiectului sesizarii instantei supreme intereseaza, pe de o parte, stabilirea competentei materiale procesuale a instantei de fond, iar pe de alta parte, sfera de aplicabilitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 din perspectiva angajatorilor institutii/servicii publice finantate integral sau partial de la bugetul de stat/local raportat la dispozitiile art. XI si XII din acest act normativ, instanta de sesizare considerand ca aceste chestiuni de drept ce se impun a fi dezlegate sunt veritabile, deoarece exista posibilitatea unei interpretari diferite a acestora.
Referitor la prima chestiune de drept, in discutie in litigiul de fata este avansarea unor sume cu titlu de indemnizatie de somaj, litigiul purtandu-se intre un angajator - serviciu public - caruia ii sunt necesare aceste sume de bani pentru plata indemnizatiilor prevazute de art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/2020 privind modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru stabilirea unor masuri in domeniul protectiei sociale in contextul situatiei epidemiologice determinate de raspandirea coronavirusului SARS-CoV-2 si pentru stabilirea unor masuri suplimentare de protectie sociala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 30 martie 2020 (denumita in continuare Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/2020) si B, in calitate de titular al obligatiei de plata.
Din analiza alin. (2) al textului de lege in discutie, care nu face nicio distinctie cu privire la titularii raportului juridic obligational avand ca obiect stabilirea si plata indemnizatiei de somaj, ar rezulta ca instantei de drept comun care judeca in materia conflictelor de drepturi, in speta sectiilor specializate in litigii de dreptul muncii si asigurari sociale ale tribunalelor, ii apartine competenta judecarii in prima instanta a unui litigiu cu un astfel de obiect, tocmai in considerarea obiectului litigiului, conform art. 269 din Codul muncii. Un astfel de considerent are la baza interpretarea textului de lege conform principiului general de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, astfel ca exista posibilitatea interpretarii aplicarii acestei norme de drept prin raportare la obiectul dedus judecatii, presupunand o instanta strict specializata in materia respectiva, indiferent de titularii raportului juridic din care acesta a luat nastere.
Insa, din analiza art. 16 raportat la art. 1 din acelasi act normativ rezulta ca beneficiarii sai sunt persoanele in cautarea unui loc de munca, aflate in una dintre situatiile expres enumerate de legiuitor, carora le sunt garantate dreptul de a-si alege liber profesia si locul de munca, precum si dreptul la asigurarile pentru somaj.
Ar rezulta asadar ca actul normativ mentionat are in vedere numai litigiile nascute cu privire la stabilirea si plata indemnizatiei de somaj, ivite intre beneficiarii legii si agentiile judetene pentru ocuparea fortei de munca, iar nu si cele privind avansarea sumelor necesare platii acestor indemnizatii de catre ultima institutie mentionata in favoarea angajatorilor celor dintai.
Pe de alta parte, se are in vedere ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este "activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".
Fata de aceste dispozitii legale si dat fiind obiectul concret al litigiului de fata, ar parea ca actiunea dedusa judecatii priveste un raport juridic de drept administrativ, reprezentand un act administrativ asimilat potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel ca, in raport cu criteriul rangului autoritatii publice parate implicate in raportul juridic administrativ, competenta materiala procesuala de solutionare a cauzei, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ar reveni sectiei contencios administrativ si fiscal a tribunalului.
Or, si din aceasta perspectiva, se pune problema raportului dintre ultimul act normativ mentionat si alin. (2) al art. 119 din Legea nr. 76/2002 ce se solicita a fi interpretat, acesta mentionand ca litigiile privind stabilirea si plata indemnizatiei de somaj se solutioneaza in regim de urgenta, potrivit normelor procedurale prevazute pentru conflictele de drepturi, chiar daca prin lege speciala se prevede altfel.
Asadar, in raport cu toate aceste dispozitii legale analizate, se apreciaza ca se impune interpretarea prevederilor legale mentionate, norma legala nefiind clara.
Referitor la cea de-a doua chestiune ce se solicita a fi interpretata s-a considerat ca, raportat la caracterul normelor incidente, neclaritatea lor este determinata de termenii generali in care au fost edictate si problema de drept este veritabila, fiind de natura a suscita interpretari diferite.
Astfel, din analiza celor doua texte de lege, art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, conform regulilor de interpretare literala si gramaticala, in concordanta cu principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rezulta faptul ca de indemnizatia prevazuta de art. XI alin. (1) ar beneficia toti salariatii ale caror contracte individuale de munca au fost suspendate temporar din initiativa angajatorului, potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, in timpul perioadei starii de urgenta instituite prin Decretul nr. 195/2020, indiferent daca angajatorii sunt persoane juridice, de drept privat sau de drept public, in cazul celor din urma independent de modalitatea de finantare totala sau partiala, de la bugetul public sau local.
Cele doua texte de lege se caracterizeaza prin generalitatea in care au fost redactate de legiuitor, aspect care a condus la initierea multor procese la nivel national, in care au fost pronuntate solutii diferite, printre acestea numarandu-se si cel de fata, in care instanta este pusa in situatia de a interpreta cele doua norme de drept, conform regulilor generale de interpretare.
Pentru aplicarea regulii de interpretare potrivite trebuie avute in vedere si contextul general, economico-social al societatii, precum si scopul urmarit de legiuitor, care a stat la baza adoptarii actului normativ, motivele fiind indicate in preambulul sau si in expunerea de motive.
Analizand aceste motive, se apreciaza ca si acestea, la randul lor, se caracterizeaza prin generalitatea formularii, justificarea adoptarii actului normativ constand in necesitatea luarii unor masuri in contextul pandemiei de COVID-19, cu un puternic impact economico-social, legiuitorul facand vorbire, printre altele, despre aceea ca "neluarea unor masuri urgente, cu caracter exceptional, in domeniul social si economic ar aduce grave prejudicii cu efecte pe termen lung asupra angajatilor si a beneficiarilor unor masuri de asistenta sociala", acest motiv fiind singurul relevant sub aspectul analizat.
Se observa ca scopul actului normativ l-a reprezentat numai adoptarea unor masuri urgente, exceptionale, in domeniul economic si social, care ar aduce prejudicii angajatilor si beneficiarilor unor masuri de asistenta sociala, nici in acest caz legiuitorul nedistingand sub nicio forma cu privire la natura, calitatea, tipul angajatorilor, accentul fiind pus de legiuitor exclusiv pe protectia beneficiarilor legii.
Faptul ca in cazul institutiilor/serviciilor publice bugetul de salarii era deja adoptat la inceputul anului, conform reglementarilor in vigoare, nu impieteaza in mod direct asupra modalitatii de interpretare a acestui act normativ, interpretarea sa trebuind a se face numai in raport cu litera si spiritul legii, independent de contextul concret in care s-au aflat anumiti angajatori, cum sunt cei din domeniul public national/local, si mai ales cu luarea in considerarea a contextului economico-social general al societatii, determinat de aparitia intempestiva a pandemiei de COVID-19, in care actul normativ a fost adoptat, context inexistent la data aprobarii bugetelor de catre fiecare institutie bugetara in parte, de natura a-i afecta pe toti angajatorii, indiferent de statutul lor juridic.
Ceea ce se impune a se retine in urma acestei analize este aceea ca, in lipsa oricarui motiv exprimat de legiuitor in expunerea de motive, coroborat cu generalitatea formularii textelor de lege ce se solicita a fi interpretate, nu se poate retine in mod cert faptul ca angajatorii persoane de drept public lato sensu au fost exclusi din sfera de aplicare a acestei legi.
Faptul ca ulterior acestui act au fost edictate norme care au urmarit "simplificarea documentelor in baza carora angajatorii vor solicita din bugetul de somaj sumele necesare indemnizatiei" nu are relevanta juridica, fata de principiul tempus regit actum, pe de o parte, precum si fata de faptul ca nici in acest caz legea nu a efectuat vreo distinctie in sensul celor retinute anterior.
Conchizand, s-a apreciat ca problema de drept ce face obiectul sesizarii este veritabila, fiind susceptibila de mai multe interpretari, astfel ca lamurirea sa este oportuna justei solutionari a caii de atac cu care instanta a fost in mod legal investita;
c) problema de drept enuntata este noua, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat asupra acesteia si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
Dupa cum s-a subliniat in jurisprudenta instantei supreme, cerinta noutatii este indeplinita atunci cand chestiunea de drept isi are izvorul in reglementari, chiar daca nu recent intrate in vigoare, daca instantele nu i-au dat inca o anumita interpretare si aplicare la nivel jurisprudential ori daca se impun anumite clarificari, intr-un context legislativ nou sau modificat, de natura sa impuna reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate (Decizia nr. 80/2017, Decizia nr. 59/2019 ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).
Desi Legea nr. 76/2002 nu este un act normativ recent intrat in vigoare, iar unele dintre instante fie nu au fost chemate sa se pronunte in aplicarea dispozitiilor art. 119 alin. (2) din acest act normativ prin raportare la art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, fie nu s-au pronuntat decat sporadic in legatura cu aceste norme, se impune concluzia ca nu se pot constata existenta si dezvoltarea unei jurisprudente continue si constante in aceasta materie, astfel ca este indeplinita si conditia privind caracterul de noutate al chestiunii de drept deduse judecatii.
In ceea ce priveste interpretarea art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, actul normativ este recent intrat in vigoare, pe fondul pandemiei de COVID-19, astfel ca litigiile pornite in temeiul sau pun in discutie un raport juridic nou, instantele de judecata investite in acest sens pronuntand solutii diferite.
Asadar, problema de drept nu a mai facut obiectul unei analize si al unei dezlegari jurisprudentiale, neputandu-se vorbi despre cristalizarea unei practici judiciare in aceasta privinta;
d) chestiunea de drept a carei lamurire se solicita nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, conform evidentelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
V. Punctul de vedere al completului de judecata
30. Instanta de sesizare a aratat ca dispozitiile art. 119 din Legea nr. 76/2002 raportate la art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 ar trebui interpretate in sensul ca raportul juridic dedus judecatii este un raport juridic de drept administrativ, reprezentand un act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel ca, in raport cu criteriul rangului autoritatii publice parate implicate in raportul juridic administrativ (respectiv B), competenta materiala procesuala de solutionare a cauzei, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ar reveni tribunalului competent, sectia de contencios administrativ si fiscal.
31. In considerarea acestei interpretari se are in vedere ca raportul juridic litigios are ca parti un angajator, solicitant al indemnizatiei prevazute de art. XI alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, si B (agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca).
32. Or, in raport cu dispozitiile art. 16 din Legea 76/2002 coroborate si cu prevederile art. 48 din acelasi act normativ, numai litigiile care privesc raporturile dintre beneficiarii indemnizatiei de somaj si agentiile pentru ocuparea fortei de munca reprezinta litigii care vizeaza stabilirea si plata indemnizatiei de somaj, astfel ca, numai in cazul lor, este incident art. 119 din acelasi act normativ prin raportare la art. 269 din Codul muncii.
33. Cu privire la cea de-a doua chestiune s-a considerat, in esenta, ca scopul urmarit de legiuitor prin edictarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 a fost acela de a inlatura prejudicii cu efecte pe termen lung asupra beneficiarilor legii si pentru a asigura siguranta economica si sociala a populatiei, cu protejarea implicita si a angajatorilor de drept privat a caror activitate a fost suspendata si care au fost pusi in situatia de a nu putea sustine cheltuielile de personal, din cauza contextului exceptional generat pe fondul pandemiei de COVID-19, urmand astfel ca plata indemnizatiilor de somaj prin vointa legiuitorului sa fie sustinuta din bugetul asigurarilor pentru somaj.
34. In sustinerea acestui considerent s-a apreciat ca trebuie ca interpretarea actului normativ in discutie sa se realizeze conform regulii restrictive, potrivit careia, desi formularea normelor legale este prea larga, totusi ipotezele concrete care se pot incadra in text sunt mult mai limitate.
35. Totodata, se are in vedere ca institutiile/serviciile publice, indiferent de sursa de finantare, au prevazute in buget sumele necesare functionarii si platii cheltuielilor salariale, inca de la data intocmirii bugetelor anuale, astfel ca, fata de acest aspect, nu se poate considera ca edictarea legii mentionate s-a facut in vederea preintampinarii ipotezei implicite privind intrarea lor in incapacitate de plata, aceasta incapacitate fiind specifica persoanelor juridice de drept privat. Astfel, desi normele ce se solicita a fi interpretate nu sunt clare, totusi scopul urmarit de legiuitor, prin raportare la contextul economico-social in care actul normativ a fost adoptat, a fost acela de protejare a salariatilor si celorlalti beneficiari ai legii, precum si a angajatorilor din mediul privat, in cazul celor din domeniul public existand sume prevazute anume in buget pentru plata drepturilor salariale.
VI. Punctul de vedere al partilor
36. Apelantul-reclamant A a apreciat ca cererea de sesizare este admisibila, avand in vedere ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 519 si urmatoarele din Codul de procedura civila. In acest sens a aratat ca problemele de drept sunt formulate in legatura cu judecarea unei cauze aflate in curs de solutionare, Curtea de Apel Brasov fiind investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta, sunt noi, asupra acestora nu a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie si nici nu fac obiectului unui recurs in interesul legii si lamurirea chestiunilor de drept propuse este determinanta pentru solutionarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 2.321/62/2020, aflat in apel, pe rolul Curtii de Apel Brasov.
Raportat la cea din urma conditie s-a aratat ca ambele probleme de drept, cu privire la care a solicitat sesizarea instantei supreme, constituie motive de apel in cauza si au facut obiectul analizei si discutiilor si in fata primei instante.
Referindu-se la problema competentei functionale, a subliniat ca dezlegarea pe care instanta suprema ar da-o acesteia ar produce efecte cu privire la hotararea pe care Curtea de Apel Brasov ar pronunta-o in cauza fata de critica din memoriul de apel relativa la anularea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Totodata, problema competentei materiale functionale de solutionare a cauzelor de natura celei ce face obiectul prezentei cauze a fost solutionata in mod distinct atat la nivelul instantelor din circumscriptia Curtii de Apel Brasov, cat si la nivelul instantelor nationale.
Cat priveste fondul litigiului si cea de-a doua problema de drept sesizata, a aratat ca, astfel cum rezulta atat din cererea de chemare in judecata si apararile paratilor, cat si din considerentele sentintei apelate, problema de drept care se dezbate este, in esenta, cea privind modalitatea de interpretare si aplicare a prevederilor art. XI si urmatoarele din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020.
In opinia sa, din continutul concret al prevederilor legale pe care si-a intemeiat demersul judiciar rezulta ca acestea stabilesc doua categorii de conditii ce se impun a fi indeplinite de catre angajator pentru a beneficia de facilitatile instituite de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, anume conditii de forma si conditii de fond.
Cu referire la conditiile de forma a aratat ca sunt cele instituite de art. XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 si se refera, in esenta, la depunerea cererilor, declaratiilor, listelor in modalitatile, in formele si la termenele stabilite, acestea nefacand obiect al problemelor de drept cu privire la care solicita a fi sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Relativ la conditiile de fond, stabilite de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, ce trebuie sa fie indeplinite, in persoana angajatorului, in vederea suportarii din bugetul asigurarilor pentru somaj a sumelor de bani reprezentand indemnizatiile de somaj tehnic ale angajatilor, a sustinut ca acestea sunt strict si exclusiv urmatoarele: reducerea sau intreruperea temporara a activitatii angajatorului, total sau partial, ca urmare a efectelor epidemiei de COVID-19 si suspendarea temporara a contractului individual de munca, din initiativa angajatorului, potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
In acest sens a aratat ca generalitatea formularii unui text de lege conduce la generalitatea aplicarii lui, fara a se face distinctii pe care textul de lege nu le prevede.
De asemenea, a precizat ca si fondul litigiului dedus judecatii, intemeiat pe dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, a fost solutionat si interpretat distinct la nivelul instantelor nationale, exemplificand in acest sens cu hotararile judecatoresti pronuntate in Dosarul nr. 1.368/110/2020* al Tribunalului Bacau, in Dosarul nr. 2.322/108/2020 al Tribunalului Arad si in dosarele nr. 2.128/62/2020, 2.129/62/2020, 2.130/62/2020, 2.131/62/2020 si 2.237/62/2020 ale Tribunalului Brasov.
37. Intimatul-parat D a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, intrucat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 are ca obiect de reglementare sprijinirea salariatilor ai caror angajatori isi reduc sau intrerup temporar activitatea total sau partial, ca urmare a efectelor epidemiei de COVID-19, pe perioada starii de urgenta decretate.
Practic, prin actul normativ mentionat Guvernul Romaniei a urmarit combaterea efectelor pandemiei, sub aspectul diminuarii consecintelor economice directe/indirecte asupra angajatilor firmelor (angajatorilor) afectate, a caror activitate se sisteaza pe perioada instituirii starii de urgenta, ramanand fara venituri. Scopul acestuia a fost asigurarea sustenabilitatii platii veniturilor salariale in cazul angajatorilor care nu au capacitatea financiara de plata a salariilor propriilor angajati.
Per a contrario, angajatorii care nu au de suferit, sub aspectul sursei lor de finantare, nu sunt inclusi in acest act normativ.
Astfel, angajatorii carora statul le asigura salariile din bugetul general consolidat nu pot afirma ca sunt in imposibilitate de plata a salariilor, acestea fiind bugetate inca de la inceputul anului. Fondul de salarii nefiind afectat, nu se poate pune in discutie plata indemnizatiei prevazute de art. XI alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, in caz contrar fiind in situatia finantarii concomitente a cheltuielilor cu salariile din doua capitole bugetare ale aceluiasi buget, ceea ce ar duce la incalcarea dispozitiilor Legii nr. 500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
38. Intimata-parata B a sustinut, in ceea ce priveste chestiunea competentei materiale functionale, ca, la nivelul instantei de sesizare, aceasta chestiune a fost transata prin Sentinta nr. 3/CC/2021, pronuntata de Curtea de Apel Brasov, in Dosarul nr. 149/64/2021, ce a avut ca obiect conflictul negativ de competenta ivit intre Tribunalul Brasov - Sectia I civila - Complet specializat in solutionarea litigiilor de munca si asigurari sociale si Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, in Dosarul nr. 2.129/62/2020*, cerere similara cu cea din prezentul dosar, instanta stabilind competenta materiala procesuala de solutionare a cererii in favoarea Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Brasov.
De asemenea, a aratat ca, in Dosarul Curtii de Apel Brasov nr. 2.237/62/2020, prin Hotararea nr. 770 din 17 iunie 2021 s-a admis apelul, s-au anulat hotararile atacate si s-a trimis cauza Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Brasov.
Prin urmare, privitor la dosarele ce au ca obiect cererile formulate de catre angajatori de acordare a indemnizatiei prevazute de art. XI alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, competenta materiala procesuala este stabilita in favoarea Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal.
In ceea ce priveste prevederile art. XI alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 s-a sustinut ca, desi aceasta nu exclude in mod explicit de la aplicarea prevederilor sale institutiile si serviciile publice, in aplicarea actului normativ trebuie avuta in vedere intentia legiuitorului, motivele pentru care acesta a adoptat dispozitiile legale si scopul reglementarilor speciale.
Actul normativ trebuie interpretat prin raportare la motivele care au stat la baza adoptarii acestuia, care se regasesc in preambulul sau si in expunerea de motive, din care reiese ca, in spiritul acestui act normativ, nu au fost avute in vedere institutiile si serviciile publice, care au asigurat fondul de salarii de la buget.
Cum masurile de sprijin al angajatorilor au vizat evitarea riscului ca acestia sa intre in incapacitate de plata, din cauza reducerii ori incetarii activitatii si, prin urmare, a obtinerii unor venituri insuficiente achitarii cheltuielilor, inclusiv a celor cu fondul de salarii, nu este nici in litera, nici in spiritul legii ca legiuitorul sa fi avut in vedere si situatia angajatorilor institutii si servicii publice care au asigurat fondul de salarii de la buget si in cazul carora reducerea sau incetarea activitatii nu poate fi apreciata ca reprezentand o afectare in sens economic.
Din interpretarea istorico-teleologica a actului normativ, in corelare si cu alte acte normative ce vizeaza acelasi domeniu de reglementare, nu poate fi dedusa vointa legiuitorului ca masura de sprijin instituita prin art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 sa fie acordata si in beneficiul institutiilor si autoritatilor publice.
A subliniat ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, lipsind conditia dificultatii problemei de drept supuse interpretarii. In acest sens a aratat ca a fost deja lamurita chestiunea privitoare la competenta materiala functionala de solutionare a cererilor formulate de catre angajatori, avand ca obiect acordarea indemnizatiei prevazute de art. XI alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, in sensul stabilirii acestei competente in favoarea Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Brasov.
In privinta chestiunii referitoare la indreptatirea angajatorului institutie publica/serviciu public de a beneficia de plata, din bugetul asigurarilor pentru somaj, a indemnizatiei prevazute de art. XI alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, a sustinut ca in sectorul bugetar nu sunt aplicabile dispozitiile cuprinse in acest act normativ, in conditiile in care angajatorii din acest sector nu se afla in situatia vizata de legiuitor prin adoptarea acestui act normativ, respectiv nu se afla in situatia de limitare sau intrerupere a activitatilor socioeconomice, cu efecte pe termen lung asupra angajatilor, avand in vedere ca bugetul de venituri si cheltuieli al acestora este aprobat, bugetul de cheltuieli cu personalul fiind asigurat inca de la inceputul anului.
VII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie
39. Curtile de apel Bacau, Brasov, Bucuresti, Cluj, Iasi, Oradea, Ploiesti si Suceava au comunicat punctele de vedere ale judecatorilor, din care au rezultat doua opinii cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegarii.
40. Cu privire la prima chestiune, intr-o prima opinie s-a sustinut ca raportul juridic dedus judecatii este un raport juridic de drept administrativ, astfel ca, in raport cu criteriul rangului autoritatii publice parate implicate in raportul juridic administrativ, competenta materiala procesuala de solutionare a cauzei ar reveni tribunalului competent, sectia de contencios administrativ si fiscal, in acest sens fiind jurisprudenta Curtii de Apel Brasov si a Tribunalului Iasi - Sectia a II-a de contencios administrativ si fiscal. In acelasi sens sunt si opiniile teoretice ale judecatorilor din cadrul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, Tribunalului Giurgiu - Sectia civila, Tribunalului Ialomita, Tribunalului Cluj (opinia majoritara), Tribunalului Bistrita-Nasaud - Sectia I civila si Tribunalului Vaslui.
In argumentarea acestei opinii s-a retinut, in esenta, ca reclamantul solicita instantei de judecata sa cenzureze refuzul nejustificat al autoritatilor publice parate de a rezolva o cerere referitoare la un drept pretins de reclamant, refuz exprimat printro adresa - act administrativ asimilat potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel ca s-a stabilit competenta materiala procesuala de solutionare a cauzei in raport cu criteriul rangului autoritatii publice parate implicate in raportul juridic administrativ potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai apreciat si ca litigiile privind stabilirea si plata indemnizatiei de somaj, la care se refera art. 119 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, sunt acele litigii ivite intre beneficiarii unor astfel de indemnizatii, asa cum sunt definiti la art. 16 din acelasi act normativ, si platitorii indemnizatiei de somaj, respectiv agentiile de ocupare a fortei de munca.
Intr-o alta opinie s-a apreciat ca raportul juridic dedus judecatii intra in categoria unui conflict de drepturi privind stabilirea si plata indemnizatiilor de somaj, astfel incat competenta materiala procesuala apartine completurilor specializate in materia drepturilor de asigurari sociale si litigiilor de munca, potrivit dispozitiilor art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 269 din Codul muncii. In acest sens s-au exprimat Curtea de Apel Suceava - Sectia I civila si opiniile teoretice ale judecatorilor din cadrul Tribunalului Neamt - Sectia I civila si de contencios administrativ, Tribunalului Ilfov, Curtii de Apel Iasi, Curtii de Apel Oradea si Tribunalului Buzau.
In argumentarea acestei solutii s-a aratat ca actiunea avand ca obiect obtinerea fondurilor necesare platii indemnizatiei prevazute de art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 de catre angajator intra in categoria unui conflict de drepturi privind stabilirea si plata indemnizatiilor de somaj, astfel incat competenta materiala procesuala apartine completurilor specializate in materia drepturilor de asigurari sociale si litigiilor de munca, potrivit dispozitiilor art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 269 din Codul muncii.
S-a mai apreciat si ca in stabilirea instantei competente nu are relevanta calitatea partilor, ci obiectul actiunii, litigiul purtand asupra unor sume ce se achita din bugetul asigurarilor pentru somaj.
41. Cu privire la a doua chestiune, intr-o opinie se considera ca in notiunea de "angajator" pot fi incluse si institutiile, dupa caz, serviciile publice finantate partial sau integral de la bugetul public sau local, deoarece din analiza celor doua texte de lege, art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, conform regulilor de interpretare literala si gramaticala, in concordanta cu principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rezulta faptul ca de indemnizatia prevazuta de art. XI beneficiaza, cu conditia indeplinirii conditiilor prevazute de lege, toti salariatii ale caror contracte individuale de munca au fost suspendate temporar din initiativa angajatorului, potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, in timpul perioadei starii de urgenta instituite prin Decretul nr. 195/2020, indiferent daca angajatorii sunt persoane juridice, de drept privat sau de drept public, in cazul celor din urma, independent de modalitatea de finantare totala sau partiala de la bugetul public sau local. In acest sens sunt opiniile exprimate de judecatorii din cadrul Tribunalului Neamt, Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, Tribunalului Ialomita, Tribunalului Ilfov, Tribunalului Vaslui si Tribunalului Buzau.
Opinia contrara, in sensul ca institutiile, dupa caz, serviciile publice finantate partial sau integral de la bugetul public sau local nu pot avea calitatea de "angajator", a fost exprimata de judecatorii din cadrul Tribunalului Giurgiu si Curtii de Apel Iasi. In sustinerea acestei opinii s-a avut in vedere faptul ca, atat timp cat au prevazute in buget sumele necesare cheltuielilor salariale de la data intocmirii bugetelor anuale, nu exista o justificare rezonabila pentru a se considera ca institutiile publice si serviciile publice, indiferent de sursa de finantare, ar ajunge in incapacitate de plata. Prin urmare, in sfera de aplicare a prevederilor legale in discutie intra doar persoanele juridice de drept privat, riscul de intrare in incapacitate de plata existand doar in privinta acestora.
42. Curtea de Apel Constanta a comunicat doua hotarari judecatoresti nerelevante fata de chestiunile indicate in sesizare si nici aceasta, nici Curtea de Apel Alba Iulia nu au exprimat opinii teoretice.
43. Curtile de apel Alba Iulia, Bacau, Bucuresti, Cluj, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Targu Mures si Timisoara au comunicat ca nu au identificat practica judiciara relevanta cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegarii.
44. Ministerul Public, prin Adresa nr. 1.584/C/4.067/III-5/2021 din 22 septembrie 2021, a aratat ca, la nivelul Sectiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifica, in prezent, practica judiciara, in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept ce formeaza obiectul prezentei sesizarii.
VIII. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii Constitutionale
45. La nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si al Curtii Constitutionale nu au fost pronuntate decizii cu privire la problemele de drept ce fac obiectul prezentei sesizari.
IX. Raportul asupra chestiunii de drept
46. Prin raportul intocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila s-a apreciat ca sesizarea nu este admisibila.
X. Inalta Curte de Casatie si Justitie
47. Pentru a evalua daca sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este apta sa asigure indeplinirea functiei pentru care a fost conceputa, aceea de a pronunta o decizie interpretativa de principiu in scopul de a preintampina aparitia unei practici neunitare la nivel national, se impune, in primul rand, evaluarea tuturor elementelor sesizarii, adica verificarea atat a circumstantelor care o genereaza, cat si a conditiilor care permit declansarea mecanismului de interpretare.
48. Aceasta presupune verificarea indeplinirii simultane a tuturor conditiilor prevazute pentru declansarea procedurii hotararii prealabile, conditii extrase din dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila, care pot fi enuntate astfel:
- existenta unei cauze in curs de judecata aflate in ultima instanta;
- cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa solutioneze cauza;
- solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de lamurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii;
- chestiunea de drept a carei lamurire se cere sa fie noua;
- Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta sa nu faca nici obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
49. Retinand ca primele doua aspecte de admisibilitate, legate de titularul sesizarii si stadiul solutionarii pricinii in care sesizarea a fost promovata, sunt indeplinite, se apreciaza ca, in privinta conditiei ca prin sesizare sa fie dedusa spre interpretare o chestiune de drept care sa justifice declansarea mecanismului hotararii prealabile, se evidentiaza o serie de neregularitati de natura a contura concluzia neindeplinirii acesteia.
50. Astfel, referitor la cerinta ca problema supusa interpretarii sa se identifice intr-o chestiune de drept, obiect al unei asemenea sesizari, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a retinut in jurisprudenta sa ca art. 519 din Codul de procedura civila nu defineste notiunea de "chestiune de drept", fiind supusa de aceea unei evaluari in concret din partea instantei supreme raportat la elementele care legitimeaza, in aprecierea instantei de trimitere, declansarea mecanismului pronuntarii hotararii prealabile.
51. Asa cum s-a aratat si in doctrina [M. Nicolae, Recursul in interesul legii si dezlegarea, in prealabil, a unei chestiuni de drept noi de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in lumina noului Cod de procedura civila, in Dreptul nr. 2/2014, p. 59; V. Belegante in Noul Cod de procedura civila, comentat si adnotat, vol. I (coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae), Editura U.J., Bucuresti, editia a II-a, 2016, p. 1468; M. Tabarca, Drept procesual civil, editia a II-a, vol. I, Teoria generala, Editura Solomon, 2017, p. 691; O. Spineanu-Matei, in Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe articole (coord. G. Boroi), vol. I, Editura Hamangiu, 2013, p. 1008], pentru a fi justificata interventia instantei supreme in scopul preintampinarii unei jurisprudente neunitare, este necesar ca respectiva chestiune de drept sa releve aspecte dificile si controversate de interpretare, date de neclaritatea normei, de caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori acceptiuni deopotriva justificate fata de imprecizia redactarii textului legal.
52. In jurisprudenta dezvoltata de instanta suprema in legatura cu aceasta cerinta (de exemplu, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; Decizia nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018) s-a statuat constant ca "in sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu procedura pronuntarii unei hotarari prealabile trebuie sa fie identificata o problema de drept care necesita cu pregnanta a fi lamurita, care sa prezinte o dificultate suficient de mare, in masura sa reclame interventia instantei supreme in scopul rezolvarii de principiu a chestiunii de drept si al inlaturarii oricarei incertitudini care ar putea plana asupra securitatii raporturilor juridice deduse judecatii".
53. Ca atare, chestiunea de drept supusa dezbaterii trebuie sa fie una veritabila, legata de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauza ca acest text este incomplet, fie pentru ca nu este corelat cu alte dispozitii legale, fie pentru ca se pune problema ca nu ar mai fi in vigoare sau ca si-ar putea extinde efectele dupa data abrogarii lui (prin ultraactivitate). Obiectul procedurii il reprezinta asadar o norma de drept, un text de lege care, pe baza interpretarii printr-o argumentatie juridica adecvata, consistenta, poate primi intelesuri si aplicari deopotriva divergente in situatii cvasiidentice si poate determina, in final, o jurisprudenta neunitara.
54. Instanta de trimitere arata, referitor la obiectul cauzei cu care este investita, ca "in discutie, in litigiul de fata, este avansarea unor sume cu titlu de indemnizatie de somaj, litigiul purtandu-se intre un angajator serviciu public caruia ii sunt necesare aceste sume de bani pentru plata acestor indemnizatii prevazute de art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 si Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Brasov, in calitate de titular al obligatiei de plata".
I. Prin prima intrebare formulata in cuprinsul sesizarii se solicita sa se stabileasca "daca, in interpretarea dispozitiilor art. 119 alin. (1) si (2) din Legea nr. 76/2002, raportat la art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, actiunea cu care este investita instanta de trimitere intra in categoria unui litigiu privind stabilirea si plata indemnizatiei de somaj, astfel incat competenta materiala procesuala de solutionare a acestuia sa apartina completelor specializate in materia drepturilor de asigurari sociale si litigiilor de munca, potrivit art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 269 din Codul muncii".
55. In acelasi timp, instanta de trimitere apreciaza si ca, "dat fiind obiectul concret al litigiului de fata, ar parea ca actiunea dedusa judecatii priveste un raport juridic de drept administrativ, referitor la un act administrativ asimilat potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel ca, in raport cu criteriul rangului autoritatii publice parate implicate in raportul juridic administrativ (...), competenta materiala procesuala de solutionare a cauzei, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ar reveni Sectiei tribunalului de contencios administrativ si fiscal".
56. In concluzie, pentru a avea lamurita problema competentei materiale procesuale, instanta de trimitere solicita, prin intermediul intrebarii preliminare, "sa se stabileasca daca raportul juridic avand ca obiect obtinerea fondurilor necesare platii indemnizatiei prevazute de art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 de catre angajator intra in categoria unui conflict de drepturi privind stabilirea si plata indemnizatiilor de somaj".
57. Formularea in acesti termeni a sesizarii pentru pronuntarea unei hotarari prealabile nu se circumscrie exigentelor art. 519 din Codul de procedura civila, pentru ca nu urmareste, in realitate, o dezlegare de principiu asupra unei chestiuni de drept, ci, dimpotriva, in mod punctual, se tinde la obtinerea calificarii juridice asupra raportului de drept substantial dedus judecatii, pentru ca instanta de trimitere sa isi poata evalua propria competenta.
58. Rezulta din motivarea sesizarii ca, plecand de la reglementarile legale referitoare la litigiile privind stabilirea si plata indemnizatiei de somaj, respectiv cele care vizeaza litigiile de contencios administrativ, obiectul de interes pentru instanta de trimitere il reprezinta stabilirea (calificarea) naturii raportului supus solutionarii in cauza cu a carei judecata a fost investita.
59. In mod necesar insa, aceasta evaluare, in concret, a raportului juridic ce ii este dedus spre solutionare revine, in virtutea atributiilor sale jurisdictionale, instantei investite cu judecarea acestuia.
60. Astfel, verificandu-si competenta (in speta, avand de solutionat, in apel, o critica sub acest aspect), instanta are de stabilit, in functie de fundamentul pretentiilor si cauza juridica a actiunii, daca este vorba despre valorificarea unui drept de creanta (referitor la indemnizatia de somaj) ce se circumscrie materiei drepturilor de asigurari sociale/litigiilor de munca sau, dimpotriva, este vorba despre cenzurarea unui act de drept administrativ emis in regim de putere publica [sau asimilat acestuia, in sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004], care sa faca incidenta materia contenciosului-administrativ.
61. Transarea asupra competentei nu se poate face insa altfel decat determinandu-se natura dreptului a carui sanctionare se urmareste prin promovarea actiunii, iar acest demers nu se poate realiza la nivel de principiu, pe calea hotararii prealabile, ci in mod concret, la speta dedusa judecatii, in functie de modalitatea de formulare a pretentiilor si de fundamentul acestora.
62. Or, potrivit sesizarii formulate, instanta de trimitere solicita sa i se raspunda la intrebarea daca "in aplicarea art. art. 119 alin. (1) si (2) din Legea nr. 76/2002, raportat la art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, este competent completul specializat in materia drepturilor de asigurari sociale si litigiilor de munca", fara a releva vreo dificultate, inadecvare sau necorelare a textelor de lege pe care le supune interpretarii.
63. In realitate, solicitarea vizeaza calificarea, in concret, a raportului juridic dedus judecatii, operatiune care ii incumba insa si de care nu se poate deroba apeland la mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedura civila, intrucat acesta nu poate fi deturnat de la ratiunea reglementarii lui, care este aceea a asigurarii unor dezlegari in drept de principiu, iar nu a subrogarii in atributiile jurisdictionale ale instantei de judecata; in mod asemanator, in doctrina s-a aratat ca "este exclus ca sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se refere la aspecte de fapt ale pricinii cu judecata careia a fost investita instanta trimitatoare sau sa i se solicite instantei supreme opinia asupra solutiei ce se va da in cauza" [O. Spineanu-Matei, in Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe articole (coord. G. Boroi) vol. I, Editura Hamangiu, 2013, p. 1008].
64. Contrar scopului acestei reglementari, autorul sesizarii considera, prin intrebarea adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca, dat fiind obiectul cererii de chemare in judecata, se impun lamurirea si interpretarea coroborata a tuturor dispozitiilor aratate in sesizare, in sensul de a se stabili "care este natura raportului juridic dedus judecatii".
65. Or, cum s-a aratat, stabilirea naturii acestui raport reclama din partea instantei care judeca litigiul demersul de a realiza un rationament judiciar, prin identificarea obiectului pricinii, respectiv a pretentiilor deduse judecatii si a fundamentului juridic al acestora, operatiuni care sunt in atributul sau exclusiv.
66. In procedura pronuntarii unei hotarari prealabile, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu se substituie atributului fundamental al instantelor, de interpretare si aplicare a legii, ci se limiteaza la a-i facilita judecatorului eliminarea ambiguitatilor, impreciziilor ori lacunelor textelor legale a caror lamurire se solicita, in scopul asigurarii unor dezlegari jurisdictionale adecvate si unitare.
67. In speta, o clarificare, in termenii sesizarii, nu poate fi ceruta instantei supreme, deoarece identificarea actului normativ aplicabil sub aspectul competentei este necesar legata de limitele investirii, fiind rolul exclusiv al judecatorului care solutioneaza litigiul, potrivit art. 22 alin. (1) din Codul de procedura civila, si, respectiv, de limitele devolutiunii din apel, conform art. 477 si 478 din Codul de procedura civila.
68. In consecinta, intrebarea adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu se circumscrie necesitatii unei interpretari in abstracto a unor dispozitii legale si nici nu vizeaza o chestiune de drept punctuala, concreta, adecvata spetei, intrucat, fata de modalitatea formularii sesizarii de catre instanta de trimitere, ceea ce se solicita reprezinta, in realitate, o rezolvare a problemei competentei materiale procesuale a instantei raportat la elementele de fapt ale pricinii, pe baza carora sa se califice raportul juridic supus judecatii, desi exigentele procedurale ale art. 519 din Codul de procedura civila impun ca sesizarea sa vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii la nivel de principiu; in sensul ca nu este posibil sa se apeleze la acest mecanism de preintampinare a practicii neunitare atunci cand nu este vorba despre o chestiune de drept controversata, ci doar de atributul exclusiv al instantei de trimitere de a solutiona cauza cu care a fost investita sunt relevante Decizia nr. 5/2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 186 din 28 februarie 2018, Decizia nr. 62/2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017, si Decizia nr. 6/2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017, pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
69. Ca atare, prima intrebare nu poate primi o analiza pe fond, ci una constand in inadmisibilitatea sesizarii, pentru toate argumentele expuse anterior, care conduc la concluzia ca se tinde, in fapt, la o "delegare" a functiei jurisdictionale a instantei de trimitere catre instanta suprema, abilitata insa legal doar pentru a da dezlegari de principiu asupra unor chestiuni de drept, iar nu cu privire la calificarea in concret a elementelor deduse judecatii.
II. In ce priveste a doua chestiune ce face obiectul prezentei sesizari, instanta de trimitere solicita ca, in interpretarea dispozitiilor art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, sa se stabileasca daca, in notiunea de "angajator", pot fi incluse si institutiile, dupa caz, serviciile publice finantate partial sau integral de la bugetul public sau local.
70. Sub acest aspect, in motivare, se arata ca, in raport cu sursa de finantare, in cazul angajatorilor din domeniul public nu s-ar pune problema ca acestia sa intre in incapacitate de plata a salariilor, aceasta incapacitate fiind specifica persoanelor de drept privat, si ca atare nu ar fi indreptatiti a solicita si a primi sume cu titlu de indemnizatii pentru salariatii carora le-a fost suspendat temporar contractul individual de munca din cauza efectelor pandemiei.
71. Se apreciaza insa ca pentru a se stabili daca o institutie sau un serviciu public finantat partial sau integral de la bugetul public sau local poate fi inclus in notiunea de "angajator care si-a redus sau intrerupt temporar activitatea ca urmare a efectelor pandemiei", avuta in vedere de dispozitiile art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, este necesara o analiza concreta asupra capacitatii financiare efective a institutiei/serviciului public de a achita plata tuturor salariilor angajatilor sai, analiza ce poate fi facuta numai de la caz la caz, in raport cu datele concrete ale spetei.
72. Aceasta mai ales in contextul in care, raportat la datele pricinii, reclamantul, serviciu public local cu personalitate juridica, a aratat si a sustinut constant ca nu beneficia de o finantare integrala de la bugetul local, ci doar partiala, in conditiile in care parte din veniturile acestuia proveneau din surse extrabugetare, legate de activitatea in concret pe care o desfasura (taxe de salvamont), activitate ce nu a mai putut avea loc din cauza masurilor impuse de pandemie, ca urmare a sistarii serviciilor acestuia.
73. Or, astfel cum s-a aratat deja in analiza primei intrebari, procedura sesizarii instantei supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui aspect determinant ivit in cursul unui proces aflat in desfasurare, care presupune cu necesitate interpretarea unor norme de drept indoielnice, lacunare sau neclare, care sunt esentiale pentru solutionarea cauzei, finalitatea acestui demers constand in impiedicarea aparitiei unei jurisprudente neunitare, iar nu in insesi interpretarea si aplicarea in concret a legii asupra raportului de drept ce a investit instanta, atribut ce intra si trebuie sa ramana in sfera de competenta a acesteia.
74. Astfel, identificarea normelor legale incidente si interpretarea acestora in vederea aplicarii in cauza, folosind metodele specifice de interpretare a normelor juridice si tinand seama de elementele de fapt ale pricinii (care fac posibila incadrarea sau nu in textul normei de care se prevaleaza partea), sunt in competenta judecatorului care solutioneaza litigiul, caruia ii revine obligatia de a judeca direct si efectiv, in baza rolului constitutional, cu respectarea dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Codul de procedura civila si a prevederilor art. 22 din Codul de procedura civila.
75. Pe de alta parte, se constata si ca, in cauza, instanta de trimitere solicita interpretarea dispozitiilor art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, in forma de la data publicarii actului normativ. In acest sens, in incheierea de sesizare este redat continutul articolelor in discutie, asa cum a fost reglementat in forma initiala. Totodata, ipoteza avuta in vedere de instanta de trimitere - si despre care apreciaza ca nu s-ar incadra in textul de lege - este aceea ca o institutie/un serviciu public nu s-ar putea afla in incapacitate de plata a salariilor, cata vreme "aceasta are prevazute in buget sumele necesare functionarii si platii cheltuielilor salariale, inca de la data intocmirii bugetelor anuale".
76. Potrivit celor aratate in incheierea de sesizare, prin cererea de chemare in judecata cu care a fost investita instanta de trimitere, se solicita alocarea sumelor de bani necesare pentru plata indemnizatiei prevazute de art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, aferenta lunilor mai si iunie 2020, asadar pentru o perioada ulterioara datei de 30 martie 2020, data de la care textele art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/2020.
77. Or, potrivit modificarilor aplicabile din 30 martie 2020, textul alin. (2) al art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 este urmatorul:
"(2) De prevederile alin. (1) beneficiaza salariatii angajatorilor care reduc sau intrerup temporar activitatea total sau partial ca urmare a efectelor epidemiei coronavirusului SARS-CoV-2, pe perioada starii de urgenta decretate, conform unei declaratii pe propria raspundere a angajatorului."
78. De asemenea, alin. (3) al art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 - care ii obliga pe angajatorii ce isi reduceau activitatea ca efect al pandemiei si nu aveau capacitatea financiara de plata a tuturor salariilor angajatilor lor sa faca dovezi in legatura cu aceasta lipsa a capacitatii financiare - a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/2020 (incepand cu 30 martie 2020).
79. Se constata deci ca in continutul normei aplicabile in cauza in care a fost formulata sesizarea pentru pronuntarea unei hotarari prealabile nu se mai face referire la conditia ca angajatorii sa nu aiba "capacitatea financiara de a achita plata tuturor salariilor angajatilor lor", astfel ca, din aceasta perspectiva, chestiunea adusa in discutie de instanta de sesizare nu este susceptibila de a duce la solutionarea pe fond a cauzei decat prin ignorarea noului continut al normei si a principiilor referitoare la aplicarea legii in timp.
80. In ce priveste dispozitiile art. XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, a caror interpretare se solicita, de asemenea, nu este relevat niciun aspect de neclaritate sau dificultate in aplicarea normei, mai ales in contextul in care ea nu contine decat cerinte formale pe care trebuie sa le indeplineasca angajatorii care solicita acordarea sumelor necesare platii indemnizatiei prevazute de art. XI din acelasi act normativ (respectiv depunerea, prin posta electronica, la agentiile pentru ocuparea fortei de munca judetene a unei cereri semnate si datate, conform modelelor din anexa, insotita de lista persoanelor care urmeaza sa beneficieze de indemnizatie, asumata de reprezentantul legal al angajatorului).
81. Se constata ca, prin maniera in care deduce dezlegarii, pe calea hotararii prealabile, chestiunea de drept legata de interpretarea textelor art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, instanta de trimitere, pe de o parte, ignora, din punctul de vedere al aplicarii legii in timp, continutul normativ al textului incident fata de data formularii solicitarii, astfel incat forma pe care o supune interpretarii nu poate avea consecinte in dezlegarea fondului cauzei, iar, pe de alta parte, daca se tine seama de continutul adecvat al normei (dat de modificarile aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/2020), chestiunea adusa in discutie (legata de o eventuala incapacitate de plata a angajatorului) nu isi mai are suport in noua reglementare.
82. Instanta de trimitere, in exercitarea functiei sale jurisdictionale, are de analizat, raportat la datele concrete ale spetei, tinand seama de forma actului normativ incidenta (in raport cu modificarile pe care le-a suferit si cu data sesizarii instantei), daca reclamantul se incadreaza in sfera angajatorilor la care face trimitere textul din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 (prin verificarea, in functie de elementele de fapt ale pricinii, a conditiilor prevazute de text).
83. Asadar, fara a releva vreo dificultate sau neclaritate a normei supuse interpretarii, instanta de trimitere supune si sub acest aspect unei analize de fapt, pe calea sesizarii prealabile, chestiunea de a sti daca si in ce masura angajatorii care sunt autoritati sau institutii publice finantate partial sau integral de la bugetul public sau local beneficiaza de indemnizatia prevazuta de art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020.
84. Or, rezolvarea acestei chestiuni nu presupune o analiza si o indrumare de principiu pe aspecte de drept, ci o verificare punctuala asupra intrunirii conditiilor prevazute de un text normativ care stipuleaza in concret conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca titularul unei astfel de cereri.
85. Aspectele invederate, referitoare la o formulare cu caracter general a textului (care nu distinge intre categoriile de angajatori), nu indreptatesc demersul instantei de trimitere, care trebuie doar sa faca apel la regulile de interpretare logico-juridica adecvate, la indemana judecatorului, presupus a cunoaste dreptul (iura novit curia).
86. In consecinta, si in privinta celei de-a doua intrebari solutia este aceea de respingere ca inadmisibila a sesizarii.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Brasov - Sectia civila, in Dosarul nr. 2.321/62/2020, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarele chestiuni de drept:
"In interpretarea dispozitiilor art. 119 alin. (1) si (2) din Legea nr. 76/2002, raportat la art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, sa se stabileasca daca raportul juridic, avand ca obiect obtinerea fondurilor necesare platii indemnizatiei prevazute de art. XI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 de catre angajator, intra in categoria unui conflict de drepturi privind stabilirea si plata indemnizatiilor de somaj, astfel incat competenta materiala procesuala sa apartina completelor specializate in materia drepturilor de asigurari sociale si litigiilor de munca, potrivit dispozitiilor art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 269 din Codul muncii;"
In interpretarea dispozitiilor art. XI si XII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020, sa se stabileasca daca, in notiunea de «angajator», pot fi incluse si institutiile, dupa caz, serviciile publice finantate partial sau integral de la bugetul public sau local.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 15 noiembrie 2021.


VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
GABRIELA ELENA BOGASIU
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad