INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT
Dosar nr. 2.538/1/2024
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozitiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila si ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, aprobat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 20/2023, cu modificarile si completarile ulterioare ("Regulamentul").
2. Sedinta este prezidata de doamna judecator Mariana Constantinescu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
3. La sedinta de judecata participa doamna magistrat-asistent Elena-Madalina Ivanescu, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 36 din Regulament.
4. Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarile conexate formulate de Tribunalul Vaslui - Sectia civila in Dosarul nr. 306/89/2024 si de Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila in Dosarul nr. 1.463/118/2023.
5. Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca: (i) la dosar a fost depus raportul intocmit de judecatorii-raportori, ce a fost comunicat partilor, conform dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila; (ii) intimata-parata Directia Generala de Asistenta Sociala Constanta ("D.G.A.S. Constanta") a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunile de drept ce formeaza obiectul sesizarii.
6. De asemenea, refera asupra faptului ca au fost transmise de catre instantele nationale hotarari judecatoresti si opinii teoretice exprimate de judecatori in materia ce face obiectul sesizarii, iar Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca nu se verifica, in prezent, practica judiciara in vederea promovarii unui recurs in interesul legii cu privire la aceasta problema de drept.
7. Constatand ca nu sunt chestiuni prealabile, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ramane in pronuntare asupra sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile.
| INALTA CURTE, |
I. Titularul si obiectul sesizarii
8. Prin Incheierea din 17 octombrie 2024, pronuntata in Dosarul nr. 306/89/2024, Tribunalul Vaslui - Sectia civila a dispus, in temeiul dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024 privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si a proceselor privind prestatii de asigurari sociale ("Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024"), sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, prin care sa se dea o rezolvare de principiu cu privire la urmatoarea chestiune de drept:
Daca dispozitiile art. 120 alin. (1), art. 123 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 21 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 137 alin. (3) si ale art. 142 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (referitoare la plata si sporul pentru munca suplimentara, respectiv pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica si de sarbatoare legala), sunt aplicabile asistentilor personali ai persoanelor cu handicap, fata de continutul contractelor individuale de munca prevazut de art. 37 alin. (1) lit. a) si b) si art. 38 lit. c) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, in conditiile in care salariatul desfasoara activitatea la domiciliul persoanei cu handicap si nu are o obligatie legala de intretinere.
9. Sesizarea a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 8 noiembrie 2024, cu nr. 2.538/1/2024, termenul de judecata fiind stabilit la 10 februarie 2025.
10. Prin Incheierea din 30 octombrie 2024, pronuntata in Dosarul nr. 1.463/118/2023, Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept:
Modalitatea de interpretare a prevederilor art. 121 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul daca asigurarea serviciilor de ingrijire personala in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, conform prevederilor legale, nu se lucreaza poate fi considerata efectuare de ore suplimentare, in situatia asistentului personal care asigura ingrijire la domiciliul sau?
11. Sesizarea a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 6 decembrie 2024, cu nr. 2.881/1/2024.
12. In baza dispozitiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea sesizarii la Dosarul nr. 2.538/1/2024.
II. Dispozitiile legale supuse interpretarii
13. Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare ("Legea nr. 448/2006")
"Art. 37. - (1) Pe perioada ingrijirii si protectiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de munca, asistentul personal are urmatoarele drepturi:
a) salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice;
b) program de lucru care sa nu depaseasca in medie 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana;
c) concediu anual de odihna, potrivit dispozitiilor legale aplicabile personalului incadrat in institutii publice;
d) transport urban gratuit, in conditiile prevazute la art. 23;
e) transport interurban, in conditiile prevazute la art. 24.
(2) Pe perioada absentei temporare a asistentului personal, angajatorul are obligatia de a asigura persoanei cu handicap grav un inlocuitor al asistentului personal.
(3) In situatia in care angajatorul nu poate asigura un inlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acorda indemnizatia prevazuta la art. 43 alin. (1) sau gazduirea intr-un centru de tip respiro.
Art. 38. - Asistentul personal are urmatoarele obligatii principale:
(...)
c) sa presteze pentru persoana cu handicap grav toate activitatile si serviciile prevazute in contractul individual de munca, in fisa postului si in planul de abilitare-reabilitare pentru copilul cu handicap grav, respectiv in planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav; (...).
Art. 39. - (...) (3) Modalitatile si conditiile de incheiere, modificare si incetare a contractului individual de munca al asistentului personal se completeaza cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare. (...)"
14. Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare ("Legea nr. 53/2003" sau "Codul muncii")
"Art. 120. - (1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara. (...)
Art. 121. - (1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
Art. 122. - (1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 90 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.
(2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru. (...)
Art. 123. - (1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza."
"Art. 137. - (1) Repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica.
(2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca. (...)"
"Art. 141. - Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita (...) specificului activitatii.
Art. 142. - (1) Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 140, precum si la locurile de munca prevazute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile.
(2) In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru."
15. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare ("Legea-cadru nr. 153/2017")
"Art. 21. - (1) Munca suplimentara prestata peste programul normal de lucru, precum si munca prestata in zilele de sarbatori legale, repaus saptamanal si in alte zile in care, in conformitate cu legea, nu se lucreaza, se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.
(2) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut la alin. (1), munca suplimentara prestata peste programul normal de lucru va fi platita in luna urmatoare cu un spor de 75% din salariul de baza, solda de functie/salariul de functie, indemnizatia de incadrare, corespunzator orelor suplimentare efectuate.
(3) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut la alin. (1), munca suplimentara prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, va fi platita in luna urmatoare cu un spor de 100% din salariul de baza, solda de functie/salariul de functie, indemnizatia de incadrare, corespunzator orelor suplimentare efectuate.
(4) Plata muncii in conditiile alin. (2) si (3) se poate face numai daca efectuarea orelor suplimentare a fost dispusa de seful ierarhic in scris, fara a se depasi 360 de ore anual. In cazul prestarii de ore suplimentare peste un numar de 180 de ore anual, este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor, potrivit legii. (...)"
III. Expunerea succinta a proceselor in cadrul carora s-au invocat chestiunile de drept
Dosarul nr. 306/89/2024
Cererea de chemare in judecata
16. Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui - Sectia civila cu nr. 306/89/2024, reclamanta AB a solicitat obligarea paratei Unitatea Administrativ-Teritoriala Delesti ("U.A.T. Delesti"), printre altele, la: calcularea si achitarea contravalorii orelor suplimentare efectuate in perioada 1.09.2018-6.08.2022; calcularea si achitarea contravalorii pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala si in zilele de repaus saptamanal in perioada 1.09.2018-6.08.2022; drepturile salariale mai sus-mentionate sa fie actualizate cu indicele de inflatie calculat pana la data platii efective; plata de daune interese moratorii aferente diferentelor de drepturi salariale solicitate, sub forma dobanzii legale, incepand cu data exigibilitatii, pana la data platii efective.
17. Reclamanta a indeplinit functia de asistent personal debutant, potrivit Contractului individual de munca nr. aaaa/31.08.2018, incheiat pe perioada nedeterminata incepand cu 1.09.2018. Aceasta si-a desfasurat activitatea la domiciliul persoanei cu handicap, locuind la acelasi domiciliu. Contractul a incetat la decesul beneficiarului, respectiv la 6.08.2022.
Intampinarea
18. Prin intampinarea formulata, intimata U.A.T. Delesti a solicitat respingerea actiunii introduse de reclamanta, ca neintemeiata.
19. Tribunalul judeca intr-o cauza dintre cele prevazute de art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024.
Dosarul nr. 1.463/118/2023
Cererea de chemare in judecata
20. Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia I civila cu nr. 1.463/118/2023, reclamantii CD si EF, in contradictoriu cu paratele D.G.A.S. Constanta si Directia de Sanatate Publica Constanta ("D.S.P. Constanta"), au solicitat instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa dispuna, printre altele:
(i) obligarea paratei D.G.A.S. Constanta la asigurarea serviciilor de ingrijire personala prin asistent personal pentru reclamantul EF, pentru zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare nu se lucreaza, prin obligarea paratei, alternativ, la:
I. Varianta I:
I.1. modificarea contractului individual de munca al reclamantei CD in ceea ce priveste:
- durata muncii, prevazand 16 ore suplimentare/saptamana:
a) pentru orele suplimentare lucrate, in situatia in care parata D.G.A.S. Constanta nu poate asigura compensarea cu ore libere platite in conditiile art. 21 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017:
a.1. plata orelor suplimentare;
a.2. spor de minimum 75% din salariul de baza pentru munca suplimentara prestata peste durata normala a timpului de lucru;
a.3. spor de pana la 100% din salariul de baza pentru munca suplimentara prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza;
I.2. acordarea de despagubiri materiale echivalente cu sumele cuvenite pentru orele suplimentare prestate de la data angajarii la zi si pana la asigurarea posibilitatii de a beneficia de ore libere platite in conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum si de daune morale in cuantum de 10.000 lei pentru neasigurarea compensarii muncii suplimentare efectuate cu ore libere platite, de la data angajarii pana la zi;
II. Varianta a II-a: pentru reclamantul EF, acordarea si plata indemnizatiei prevazute de art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, in cuantumul prevazut de art. 43 alin. (1) din aceeasi lege, pentru cele 16 ore/saptamana in care parata nu poate asigura un alt asistent personal in afara de reclamanta CD, de la data angajarii asistentului personal la zi si in continuare, sume actualizate cu rata indicelui de inflatie si la care urmeaza a se aplica si dobanda legala penalizatoare, pana la data platii efective a sumelor;
(ii) obligarea paratei D.G.A.S. Constanta la plata de daune morale in cuantum de 20.000 euro pentru reclamantul EF, pentru neasigurarea serviciilor unui asistent personal in zilele de repaus saptamanal si in zilele de sarbatoare legala, conform prevederilor art. 52 alin. (3) din Legea asistentei sociale nr. 292/2011, cu modificarile si completarile ulterioare ("Legea nr. 292/2011"), care stabilesc dreptul persoanei dependente care necesita asistenta si/sau supraveghere permanenta la servicii sociale de ingrijire zilnica acordata la domiciliu si in cuantum de 20.000 euro pentru reclamanta CD, pentru nerespectarea dreptului la odihna al acesteia (garantat de art. 112 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii) si a dreptului la viata privata (garantat de art. 26 din Constitutia Romaniei, republicata);
(iii) obligarea paratei D.G.A.S. Constanta la recalcularea indemnizatiei de insotitor pentru perioada de lipsa temporara a asistentului personal in perioada concediului de odihna al asistentului personal, pentru reclamantul EF, plata diferentelor astfel rezultate si actualizarea acestor sume cu indicele de inflatie si respectiv cu dobanda legala de la data la care se datorau si pana la data platii efective a sumelor, tinand cont de faptul ca reclamanta CD, in calitate de asistent personal, conform contractului individual de munca are dreptul la 25 de zile lucratoare de concediu de odihna, corespunzator gradatiei 5 la care se incadreaza in functie de vechimea totala in munca, de la data angajarii la zi si in continuare, cu respectarea legislatiei in vigoare.
Sentinta pronuntata de prima instanta
21. Prin Sentinta civila nr. 3.373 din 22 noiembrie 2023, Tribunalul Constanta - Sectia I civila a respins cererea formulata de reclamantii CD si EF in contradictoriu cu paratele D.G.A.S. Constanta si D.S.P. Constanta, ca nefondata.
Apelul formulat in cauza
22. Impotriva Sentintei civile nr. 3.373 din 22 noiembrie 2023, pronuntata de Tribunalul Constanta - Sectia I civila, au formulat apel reclamantii CD si EF, prin care au solicitat admiterea, in tot, a cererii de chemare in judecata.
Intampinarea la apel
23. Intimata-parata D.G.A.S. Constanta a formulat intampinare la apel prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu consecinta mentinerii sentintei apelate, ca temeinica si legala.
24. Curtea de apel judeca intr-o cauza dintre cele prevazute de art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024.
IV. Motivele retinute de titularii sesizarilor cu privire la admisibilitatea procedurii
Dosarul nr. 306/89/2024
25. Prin Incheierea de sedinta din 17 octombrie 2024, instanta de trimitere a retinut ca, fata de preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 62/2024, singura conditie de admisibilitate care se impune a fi indeplinita pentru sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in temeiul ordonantei sus-mentionate, este ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a carei lamurire depinde solutionarea procesului, iar aceasta chestiune de drept sa nici nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare. In cazul indeplinirii acestor conditii, in interpretarea instantei de trimitere, sesizarea devine obligatorie.
26. Dat fiind faptul ca, din verificarile efectuate prin analiza centralizatoarelor privind hotararile prealabile si recursurile in interesul legii pronuntate de instanta suprema in materia contenciosului administrativ si a litigiilor de munca, a rezultat ca nu a fost pronuntata o hotarare privind exact chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze, instanta de trimitere a constatat ca sesizarea este admisibila.
Dosarul nr. 1.463/118/2023
27. Prin Incheierea de sedinta din 30 octombrie 2024, instanta de trimitere a retinut intrunirea conditiilor generale de admisibilitate a sesizarii, precum si incadrarea litigiului in categoria celor prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: completul de judecata a fost investit cu solutionarea unei cauze in apel, actiunea de fond privind plata unor drepturi de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice - calcularea drepturilor salariale ale reclamantei cu considerarea, in aprecierea acesteia, a unor ore suplimentare; avand in vedere ca apelul este, potrivit art. 476 din Codul de procedura civila, cale de atac devolutiva, iar dezlegarea chestiunii de drept vizeaza insasi temeinicia pretentiilor reclamantei, se impune a se lamuri interpretarea prevederilor art. 121 din Codul muncii, respectiv daca in situatia asistentului personal al persoanei cu handicap, orele de ingrijire in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile legale, nu se lucreaza, prestate la domiciliul comun, pot fi calificate ca fiind ore suplimentare, desi aceste ore nu sunt efectuate din dispozitia angajatorului; din verificarea centralizatoarelor privind hotararile prealabile si recursurile in interesul legii pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in materia contenciosului administrativ si litigiilor de munca a rezultat ca nu a fost pronuntata nicio hotarare privind chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze.
28. S-a retinut, totodata, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedura partial derogatorie de la cea reglementata de art. 519 din Codul de procedura civila, in sensul ca instanta de trimitere nu trebuie sa mai evalueze caracterul de noutate al chestiunii de drept invocate, astfel ca orice chestiune de drept care se circumscrie sferei de reglementare a art. 2 din ordonanta anterior mentionata, in conditiile acolo descrise, genereaza obligatia, din partea completului de judecata, de sesizare a instantei supreme.
V. Punctele de vedere ale partilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept
Dosarul nr. 306/89/2024
29. Potrivit punctului de vedere exprimat de reclamanta, se impune, cu prioritate, a se stabili daca, in cauza, sunt incidente prevederile privind contractele de ingrijire a persoanelor cu nevoi speciale sau este vorba despre un litigiu de munca, fata de calificarea data de angajator, prin incheierea unui contract de munca pe o perioada de 8 ore/zi timp de 5 zile/saptamana.
Dosarul nr. 1.463/118/2023
30. Apelanta-reclamanta a apreciat ca analiza dreptului persoanei cu handicap grav la servicii de ingrijire la domiciliu nu poate pleca decat de la faptul ca aceste servicii trebuie sa fie asigurate zilnic, 24 de ore din 24, in considerarea situatiei exceptionale in care se afla aceste persoane. Prestarea acestei activitati, dincolo de limita de 8 ore/zi, 5 zile/saptamana, conduce la concluzia ca persoana care a asigurat aceste servicii in mod fortuit, neputand lasa persoana cu dizabilitati fara sprijin in perioada in care statul nu vrea sa isi indeplineasca obligatiile, trebuie sa fie pontata si salarizata pentru aceasta activitate, cu plata orelor suplimentare efectuate, a sporului pentru munca suplimentara si a sporului corespunzator orelor lucrate in zilele de sambata, duminica, zile libere legale si zile in care nu se lucreaza conform reglementarilor in vigoare.
31. Intimata-parata a considerat ca nu pot fi extinse drepturile asistentului personal dincolo de reglementarea contractului individual de munca al acestuia reglementat de art. 37 din Legea nr. 448/2006, dar si de continutul art. 121 din Codul muncii raportat la faptul ca D.G.S.A. Constanta nu a solicitat niciodata apelantei-reclamante efectuarea de ore suplimentare. Totodata, a aratat ca intre cei doi apelanti-reclamanti exista obligatia legala de intretinere prevazuta la art. 513-514 din Codul civil. Limitele obligatiei de intretinere prevazute de Codul civil se refera doar la cuantumul banesc, nu si la timpul pe care un parinte ar trebui sa il aloce ingrijirii copilului major cu handicap.
VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizarile cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept
Dosarul nr. 306/89/2024
32. Contractul individual de munca al asistentului personal al persoanei cu handicap grav are un caracter special care rezulta din prevederile Legii nr. 448/2006. Este relevant faptul ca art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 face trimitere la Codul muncii doar in privinta incheierii si incetarii contractului individual de munca, nu si in privinta executarii acestuia.
33. Obiectul contractului rezulta din formularea art. 38 lit. c) din Legea nr. 448/2006, care se coroboreaza cu prevederile art. 20 din Legea nr. 448/2006. Se poate concluziona, astfel, ca serviciile sociale prestate de catre salariat sunt cele din planul individual de servicii, iar activitatile din acest plan trebuie realizate intr-un program de lucru "care sa nu depaseasca in medie 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana".
34. Prezinta relevanta faptul ca exista situatii in care asistentul personal nu are o obligatie legala de intretinere a adultului cu handicap (care ii este ruda), in sensul Codului civil, astfel incat nu se poate sustine ca prezenta permanenta a asistentului este necesara sau dezirabila.
35. "Norma de munca" este realizarea planului individual de recuperare a persoanei cu handicap, asumat de asistentul personal, care poate reclama o activitate, ce nu poate fi predeterminata, respectiv masurata, astfel ca referinta la calculul timpului maxim de lucru pe saptamana nu este pertinenta, avand in vedere ca acesta poate suferi derogari, asa cum prevede Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru (Directiva 2003/88/CE).
36. Planul individual de recuperare a persoanei cu handicap poate permite asistentului personal sa isi gestioneze timpul cu mai putine constrangeri si sa isi urmareasca propriile interese. In aceste circumstante, doar timpul de lucru aflat in legatura cu oferirea propriu-zisa a asistentei persoanei cu handicap grav pentru realizarea "planului individual de servicii" trebuie privit ca timp de lucru in cadrul programului de lucru prevazut de art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 448/2006, conform Directivei 2003/88/CE.
Dosarul nr. 1.463/118/2023
37. In opinia instantei de trimitere, din interpretarea prevederilor art. 5 pct. 6, art. 37 alin. (1), art. 38 lit. c), art. 39 alin. (3) si ale art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006, serviciile sociale prestate de catre salariat sunt cele din planul individual de servicii, iar activitatile din acest plan trebuie realizate intr-un program de lucru care sa nu depaseasca 8 ore/zi si 40 de ore/saptamana, potrivit art. 37 alin. (1) lit. b) din actul normativ sus-mentionat.
38. In speta, fiind in discutie ocrotirea unui major cu handicap grav asigurata de un asistent personal neprofesionist, anume de mama sa, apelanta-reclamanta CD, aceasta ii asigura fiului sau ingrijire, atat in indeplinirea unei obligatii legale, de ruda in linie dreapta, cat si in executarea contractului individual de munca, indeplinindu-si indatoririle asumate conventional. Tocmai de aceea situatia sa este diferita de aceea a asistentului personal profesionist, care nu este ruda cu persoana pe care o ingrijeste si a carei situatie juridica este reglementata distinct.
39. Ca expresie a statutului social si a solidaritatii intre cetateni, recunoscand aceasta situatie in care se afla rudele persoanelor cu dizabilitati, sub aspectul efortului pe care il implica ingrijirea acestora si, corelativ, al posibilitatii obiective de a mai realiza venituri dintr-o activitate dependenta ori independenta, legiuitorul a instituit posibilitatea pentru acestia de a fi remunerati pentru o parte din activitatea de ingrijire, anume pentru cea care excedeaza celei inerente indeplinirii obligatiilor ce intra in continutul obligatiei legale de intretinere prevazute de Codul civil. Fixarea de catre legiuitor a anumitor limite privind durata activitatii pentru care se acorda remuneratia, cu consecinta acordarii sau neacordarii unor sporuri sau altele asemenea, face parte din marja de apreciere a legiuitorului pe care acesta o are in domeniul politicilor sociale.
40. In acest context normativ, completul investit cu solutionarea apelului apreciaza ca indeplinirea de catre parinte sau rude, in cursul noptii ori al unor zile de repaus saptamanal sau al unor zile libere, legale, a obligatiei legale de sprijin si ingrijire fata de copilul sau major, cu handicap grav, al carui asistent personal acesta este, nu poate avea semnificatia efectuarii unei munci fortate de catre acesta ori a prestarii unor ore suplimentare, la care face trimitere art. 121 din Codul muncii.
VII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie
41. Curtile de apel Cluj si Constanta au transmis hotarari judecatoresti relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegarii, iar curtile de apel Bucuresti, Brasov si Iasi au comunicat puncte de vedere teoretice asupra acestor chestiuni.
42. Intr-o orientare jurisprudentiala unanima s-a apreciat ca dispozitiile art. 120 alin. (1), art. 123 alin. (1), art. 137 alin. (3) si ale art. 142 alin. (2) din Codul muncii (referitoare la plata si sporul pentru munca suplimentara, respectiv pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica si de sarbatoare legala) si ale art. 21 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt aplicabile asistentilor personali ai persoanelor cu handicap, fata de continutul contractelor individuale de munca prevazut de art. 37 alin. (1) lit. a) si b) si art. 38 lit. c) din Legea nr. 448/2006, precum si de prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, in conditiile in care salariatul desfasoara activitatea la domiciliul persoanei cu handicap si nu are o obligatie legala de intretinere.
43. Aceasta orientare jurisprudentiala se regaseste la nivelul a doua curti de apel, ce au pronuntat in total doua hotarari judecatoresti.
44. In acelasi sens au fost exprimate si puncte de vedere teoretice, nesustinute de practica judiciara, de catre trei tribunale.
45. In sustinerea acestei orientari jurisprudentiale s-a invocat caracterul special al contractului individual de munca al asistentului personal al persoanei cu handicap grav, care rezulta din prevederile Legii nr. 448/2006, considerandu-se ca prezinta relevanta faptul ca art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 face trimitere la Codul muncii doar in privinta incheierii si incetarii contractului individual de munca, nu si in privinta executarii acestuia.
46. Obiectul contractului rezulta din formularea art. 38 lit. c) din Legea nr. 448/2006, ce se coroboreaza cu prevederile art. 20 din acelasi act normativ.
47. Prin urmare, serviciile sociale prestate de catre salariat sunt cele din planul individual de servicii, iar activitatile din acest plan trebuie realizate intr-un program de lucru "care sa nu depaseasca in medie 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana".
48. S-a retinut ca sunt situatii in care asistentul personal nu are o obligatie legala de intretinere a adultului cu handicap (care ii este ruda), in sensul Codului civil, astfel incat nu se poate sustine ca prezenta permanenta a asistentului este necesara sau dezirabila.
49. "Norma de munca" este realizarea planului individual de recuperare a persoanei cu handicap, asumat de asistentul personal, care poate reclama o activitate ce nu poate fi predeterminata, respectiv masurata, astfel ca referinta la calculul timpului maxim de lucru pe saptamana nu este pertinenta, avand in vedere ca acesta poate suferi derogari, asa cum prevede Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003.
50. Planul individual de recuperare a persoanei cu handicap poate permite asistentului personal sa isi gestioneze timpul cu mai putine constrangeri si sa isi urmareasca propriile interese. In aceste circumstante, doar timpul de lucru aflat in legatura cu oferirea propriu-zisa a asistentei persoanei cu handicap grav pentru realizarea "planului individual de servicii" trebuie privit ca timp de lucru in cadrul programului de lucru prevazut de art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 448/2006, conform Directivei 2003/88/CE.
51. Intr-o orientare teoretica, singulara si nesustinuta de practica judiciara s-a apreciat ca asistentilor personali care presteaza activitatea la domiciliul persoanei cu handicap si nu au o obligatie legala de intretinere fata de aceasta le sunt aplicabile prevederile legislatiei muncii in vigoare, similar altor salariati, astfel ca beneficiaza de aplicarea dispozitiilor legale referitoare la plata muncii suplimentare si a sporurilor pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal si sarbatori legale stipulate in Codul muncii si in Legea-cadru nr. 153/2017.
52. In sustinerea acestei opinii teoretice s-a aratat ca, in conditiile art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006, asistentul personal al persoanei cu handicap beneficiaza de salariul stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, drepturile sale salariale sunt cele prevazute de Legea-cadru nr. 153/2017, lege speciala ce reglementeaza exclusiv salarizarea personalului platit din fonduri publice. Codul muncii poate fi aplicat, cu caracter general, doar in ceea ce priveste acele aspecte de munca ce nu au primit o reglementare printr-o lege speciala - Legea-cadru nr. 153/2017, in temeiul principiului specialia generalibus derogant.
53. Pe de alta parte, s-a avut in vedere faptul ca art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 trimite la Codul muncii doar in ceea ce priveste "modalitatile si conditiile de incheiere, modificare si incetare a contractului individual de munca al asistentului personal", ceea ce inseamna ca, sub aspectul salarizarii, reglementarea cuprinsa in Codul muncii este exclusiv subsidiara, aplicandu-se doar in masura in care Legea-cadru nr. 153/2017 nu ar reglementa anumite aspecte.
54. Celelalte curti de apel nu au identificat practica judiciara in materie si nici nu au comunicat opinii teoretice.
55. Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat faptul ca, la nivelul Sectiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifica, in prezent, practica judiciara in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii.
VIII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale
56. In jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei nu au fost identificate repere relevante pentru solutionarea prezentei sesizari.
IX. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
57. In mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate:
- Decizia nr. 23 din 27 noiembrie 2023, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2024, prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Alba Iulia si a stabilit ca:
"In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 448/2006 si a prevederilor anexei nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 din Hotararea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de munca, a categoriilor de personal, a marimii concrete a sporului pentru conditii de munca prevazut in anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, stabileste ca asistentul personal nu beneficiaza de sporul pentru conditii periculoase sau vatamatoare.", prezentand relevanta considerentele de la paragrafele 77, 88-90;
- Decizia nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018, prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins ca inadmisibila sesizarea formulata de Curtea de Apel Craiova - Sectia I civila, fiind relevante considerentele de la paragrafele 53-57 si 60-62 din aceasta decizie;
- Decizia nr. 17 din 5 martie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 306 din 5 aprilie 2018, prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Craiova - Sectia I civila, prezentand relevanta considerentele de la paragrafele 71-75;
- Decizia nr. 94 din 25 noiembrie 2024, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 43 din 17 ianuarie 2025, prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins sesizarea Tribunalului Constanta - Sectia I civila cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 in ceea ce ii priveste pe asistentii personali ai persoanelor incadrate in grad de handicap grav, angajati cu contract individual de munca incheiat cu unitatile administrativ-teritoriale, prin primar/primarie, retinandu-se considerentele de la paragrafele 55-56 din aceasta decizie.
X. Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene
58. La nivelul Curtii de Justitie a Uniunii Europene s-a cristalizat de-a lungul timpului o bogata jurisprudenta cu privire la organizarea timpului de lucru in interpretarea Directivei 93/104/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 si a Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003, care a abrogat Directiva 93/104/CE.
59. Sunt relevante, in acest sens, Ordonanta din 11 ianuarie 2007 pronuntata in Cauza C-437/05 Jan Vorel, Ordonanta din 4 martie 2011 pronuntata in Cauza C-258/10 Nicusor Grigore, Hotararea din 25 noiembrie 2010 pronuntata in Cauza C-429/09 Gunter Fuss, Hotararea din 14 octombrie 2010 pronuntata in Cauza C-428/09 Union syndicale Solidaires Isere, Hotararea din 3 octombrie 2000 pronuntata in Cauza C-303/98 SIMAP, Hotararea din 9 septembrie 2003 pronuntata in Cauza C-151/02 Jaeger.
60. In cadrul jurisprudentei mentionate, Curtea a aratat, pe baza definitiei din art. 2 pct. 1 din Directiva 2003/88/CE, ca sunt trei criterii care trebuie indeplinite cumulativ pentru ca o perioada sa fie considerata "timp de lucru". Este vorba despre criteriul spatial (a fi la locul de munca), criteriul de autoritate (a fi la dispozitia angajatorului) si criteriul profesional (a exercita activitatea sau functiile), in legatura cu acest ultim aspect fiind dezvoltata, in principal, cazuistica mentionata anterior.
XI. Raportul asupra chestiunii de drept
61. Judecatorii-raportori au apreciat ca sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile este inadmisibila, intrucat nu sunt indeplinite toate conditiile de admisibilitate prevazute de art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024.
XII. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Asupra admisibilitatii sesizarilor
62. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024, "Daca in cursul judecatii proceselor prevazute la art. 1, completul de judecata investit cu solutionarea cauzei in prima instanta sau in calea de atac, verificand si constatand ca asupra unei chestiuni de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si aceasta nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata".
63. Conform art. 1 alin. (1) din acelasi act normativ, "Prezenta ordonanta de urgenta se aplica in procesele privind stabilirea si/sau plata drepturilor salariale sau de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/si cele privind raporturile de munca si de serviciu ale acestui personal".
64. Astfel, in procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit urmatoarele conditii de admisibilitate pentru sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile:
a) existenta unei cauze aflate in curs de judecata;
b) completul de judecata sa fie investit cu solutionarea cauzei in prima instanta sau in calea de atac;
c) sa existe o chestiune de drept de a carei lamurire sa depinda solutionarea pe fond a cauzei;
d) chestiunea de drept invocata sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare si nici al unei statuari anterioare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
65. Se observa ca, spre deosebire de conditiile de admisibilitate a sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedura civila, in procedura reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevazuta conditia noutatii chestiunii de drept, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie poate fi sesizata si de catre completele de judecata investite cu solutionarea cauzelor in prima instanta sau in calea de atac, fiind eliminata conditia sesizarii numai de catre completele de judecata ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ale curtilor de apel sau ale tribunalelor care sunt investite cu solutionarea cauzelor in ultima instanta.
66. Referitor la primele doua conditii legale, se retine ca acestea sunt indeplinite, intrucat cauzele in care s-au formulat sesizarile se afla in curs de solutionare pe rolul Tribunalului Vaslui - Sectia civila, respectiv al Curtii de Apel Constanta - Sectia I civila, instante care judeca in prima instanta si, respectiv, in apel, iar litigiile se circumscriu domeniului specific de reglementare prevazut de art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024, fiind in discutie plata orelor suplimentare efectuate de asistentii personali ai persoanelor cu handicap, categorie de salariati cuprinsa in sfera personalului platit din fonduri publice.
67. Astfel, in esenta, obiectul cauzelor vizeaza posibilitatea stabilirii si platii, in temeiul art. 121 alin. (1) din Codul muncii si al art. 21 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, a sporului pentru munca suplimentara, respectiv pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal si de sarbatoare legala, asistentilor personali ai persoanelor cu handicap, in conditiile in care, in calitate de salariati cu contract individual de munca, acestia isi desfasoara activitatea la domiciliul persoanei cu handicap, respectiv la domiciliul comun.
68. In ceea ce priveste cea de-a treia conditie a admisibilitatii sesizarilor, referitoare la caracterul esential al chestiunii de drept supuse unei interpretari de principiu, in sensul ca de lamurirea acesteia sa depinda solutionarea pe fond a cauzelor, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca aceasta nu este indeplinita.
69. Se retine astfel ca, in cazul primei sesizari inregistrate cu nr. 2.538/1/2024 in Dosarul nr. 306/89/2024, avand ca obiect cererea reclamantei de a i se calcula si plati contravaloarea orelor suplimentare, a celor din zilele de repaus saptamanal si a celor din zilele de sarbatori legale, prestate in calitatea sa de asistent personal al persoanei cu handicap, intimata angajatoare a solicitat respingerea cererii, exclusiv prin prisma imposibilitatii probarii efectuarii acestora in lipsa unor evidente (pontaje) zilnice, vizate spre neschimbare si de catre organele de specialitate din cadrul serviciului de asistenta sociala ce functioneaza in cadrul primariei, pontaje in care sa fie mentionate orele de munca lucrate peste programul normal ori in zilele de sambata si duminica sau in cele de sarbatori legale.
70. Prin urmare, in acest dosar, litigiul poarta, in concret, asupra probatiunii, asa incat o eventuala dezlegare a chestiunii de drept supuse interpretarii instantei supreme nu este utila cauzei din perspectiva solutionarii fondului acesteia, iar, in absenta unei necesare argumentari, nu poate fi identificata legatura intre dispozitiile legale a caror interpretare se solicita si solutionarea cauzei pe fond.
71. Pe de alta parte, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca instanta de trimitere a apreciat ca se impune declansarea mecanismului hotararii prealabile fara o minima analiza a indeplinirii tuturor conditiilor de admisibilitate, apreciind eronat ca sesizarea formulata in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 62/2024 este conditionata exclusiv de cerinta ca instanta suprema sa nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a carei lamurire depinde solutionarea procesului, iar aceasta chestiune sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
72. Asadar, in circumstantele particulare ale cauzei, fata de sumara motivare a incheierii de sesizare in care nu este relevata necesitatea interventiei instantei supreme, respectiv in lipsa oricaror argumente din care sa reiasa existenta unei stranse legaturi intre maniera de dezlegare a chestiunii de drept identificate si solutionarea pricinii, nu se poate determina in ce masura lamurirea solicitata pe aceasta cale depaseste obligatia instantei de a interpreta si aplica legea in cadrul solutionarii unui litigiu.
73. Totodata, trebuie remarcat si ca problema litigioasa, astfel cum a fost decelata de instanta de sesizare, se circumscrie identificarii normei legale aplicabile in cauza, si nu lamuririi unei chestiuni de drept sub aspectul interpretarii dispozitiilor legale incidente. Or, identificarea normei de drept incidente constituie nu doar atributul exclusiv, dar si obligatia instantei de trimitere atunci cand formuleaza sesizarea.
74. Astfel, dilema titularului sesizarii consta in a stabili in ce masura asistentilor personali ale caror contracte individuale de munca sunt incheiate in temeiul Legii nr. 448/2006 le sunt aplicabile exclusiv dispozitiile acestei legi ori si dispozitiile din Codul muncii si cele din Legea-cadru nr. 153/2017 referitoare la plata si sporul pentru munca suplimentara, respectiv pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica si de sarbatoare legala.
75. Cu alte cuvinte, instanta de trimitere avea de stabilit, dintre mai multe norme pe care le considera deopotriva posibil aplicabile, pe aceea incidenta in cauza, atribut pe care nu il poate transfera instantei supreme prin intermediul hotararii prealabile.
76. Prin urmare, revine instantei de trimitere obligatia identificarii in concret a dispozitiei legale care necesita interpretare, a aspectelor care confera caracterul dihotomic, antagonic al interpretarii normei, precum si a prezentarii modului diferit in care aceasta poate fi interpretata.
77. Nu in ultimul rand, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine si ca nu este indeplinita conditia de admisibilitate subsumata cerintei ca sesizarea sa priveasca o chestiune de drept care sa fie reala, generata de nevoia lamuririi sensului si intelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, apta sa devina sursa a unor interpretari divergente si, pe cale de consecinta, a unei jurisprudente neunitare.
78. Faptul ca problema de drept cu a carei solutionare a inteles sa investeasca instanta suprema nu prezinta caracter dificil nici pentru instanta de trimitere rezulta chiar din cuprinsul incheierii de sesizare, in care aceasta opineaza neechivoc cu privire la caracterul special al contractului individual de munca al asistentului personal al persoanei cu handicap grav, caracter ce rezulta din prevederile Legii nr. 448/2006, retinand ca dispozitiile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 fac trimitere la Codul muncii doar in privinta modalitatilor si conditiilor de incheiere, modificare si incetare ale contractului individual de munca, continutul concret al drepturilor si obligatiilor partilor fiind prevazut de legea speciala.
79. Asadar, in conformitate cu art. 37 si 38 din Legea nr. 448/2006 care reglementeaza drepturile si obligatiile asistentului personal, se retine ca acesta are printre obligatiile principale pe aceea de a-si asuma ca presteaza si, totodata, pe aceea de a presta efectiv pentru persoana cu handicap grav toate activitatile si serviciile prevazute in contractul individual de munca, in fisa postului si in planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav, in stransa corelatie cu programul de lucru care nu trebuie sa depaseasca in medie 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana.
80. Relevant este si faptul ca jurisprudenta transmisa ca urmare a consultarii instantelor este unitara in sensul celor retinute anterior.
81. Analiza conditiilor de admisibilitate releva si in privinta celei de-a doua sesizari conexate, inregistrata cu nr. 2.881/1/2024, neindeplinirea cerintei referitoare la necesitatea existentei unei stranse legaturi intre chestiunea de drept si solutionarea fondului cauzei.
82. In cadrul acestei sesizari, instanta de trimitere a apreciat ca se impune a se lamuri interpretarea prevederilor art. 121 din Codul muncii, respectiv daca, in situatia asistentului personal al persoanei cu handicap, orele de ingrijire din zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile legale, nu se lucreaza, prestate la domiciliul comun, pot fi calificate ca ore suplimentare, desi aceste ore nu sunt efectuate din dispozitia angajatorului.
83. Litigiul in care a fost formulata sesizarea se afla in stadiul procesual al apelului, curtea de apel fiind investita cu analiza criticilor formulate de catre apelanta fata de solutia primei instante care a respins cererea reclamantei referitoare la recunoasterea si plata orelor suplimentare, pe considerentul ca, din inscrisurile depuse de parata careia i-a revenit si sarcina probei conform art. 292 din Codul muncii, rezulta ca D.G.A.S. Constanta, in calitate de angajator, nu a solicitat si nu avea dreptul sa solicite reclamantei efectuarea de ore suplimentare.
84. Or, in acest context, este evident faptul ca solutionarea cauzei pe fond s-a grefat indeosebi pe aspecte ce tin de interpretarea probatoriului administrat, si nu de interpretare a legii, asa incat dezlegarea chestiunii de drept cu care a fost investita instanta suprema nu are legatura cu fondul cauzei.
85. Mai mult, din punctul de vedere exprimat de catre instanta de trimitere in incheierea de sesizare rezulta ca aceasta nu are vreo dilema cu privire la interpretarea dispozitiilor anterior mentionate, retinand ca, in circumstantele particulare ale cauzei, indeplinirea de catre un parinte sau o ruda, in cursul noptii ori al unor zile de repaus saptamanal sau al unor zile libere, a obligatiei legale de sprijin si ingrijire fata de copilul major, cu handicap grav, al carui asistent personal este, nu poate avea semnificatia efectuarii unei munci fortate ori a prestarii unor ore suplimentare, in sensul la care face trimitere art. 121 din Codul muncii.
86. Asadar, in opinia instantei de trimitere, existenta unei obligatii legale de intretinere prevaleaza oricarei analize a aplicarii textului art. 121 din Codul muncii, urmand a se retine, si din aceasta perspectiva, lipsa unei legaturi intre dezlegarea chestiunii de drept si solutionarea fondului cauzei.
87. In contextul celor expuse anterior, retinand neconformitatea sesizarilor si in acord cu jurisprudenta constanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit careia ratiunea reglementarii mecanismului hotararii preliminare este aceea a asigurarii unor dezlegari de principiu, iar nu a subrogarii in atributiile jurisdictionale ale instantei de judecata, rolul instantei supreme neputand deveni astfel unul de solutionare directa a cauzei, se impune respingerea ca inadmisibile a sesizarilor.
88. In concluzie, nefiind indeplinite toate conditiile de admisibilitate in privinta celor doua sesizari, mecanismul de unificare a practicii judiciare prin pronuntarea unei hotarari prealabile care sa ofere o dezlegare de principiu nu poate fi activat.
89. Pentru aceste considerente, in temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedura civila,
| INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE In numele legii DECIDE: |
Respinge ca inadmisibile sesizarile formulate de Tribunalul Vaslui - Sectia civila in Dosarul nr. 306/89/2024 si de Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila in Dosarul nr. 1.463/118/2023, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarelor chestiuni de drept:
Daca dispozitiile art. 120 alin. (1), ale art. 123 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 21 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 137 alin. (3) si ale art. 142 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (referitoare la plata si sporul pentru munca suplimentara, respectiv pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica si de sarbatoare legala), sunt aplicabile asistentilor personali ai persoanelor cu handicap, fata de continutul contractelor individuale de munca prevazut de art. 37 alin. (1) lit. a) si b) si art. 38 lit. c) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, in conditiile in care salariatul desfasoara activitatea la domiciliul persoanei cu handicap si nu are o obligatie legala de intretinere.
Modalitatea de interpretare a prevederilor art. 121 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul daca asigurarea serviciilor de ingrijire personala in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, conform prevederilor legale, nu se lucreaza poate fi considerata efectuare de ore suplimentare, in situatia asistentului personal care asigura ingrijire la domiciliul sau?
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 10 februarie 2025.
-****-
| VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE MARIANA CONSTANTINESCU Magistrat-asistent, Elena-Madalina Ivanescu |
Un produs marca 