Decizie cu privire la recursul in interesul legii formulat de Curtea de Apel Bacau

Decizia Inaintei Curti de Casatie si Justitie nr. 10 din 25 mai 2015 referitoare la recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau privind incidenta Deciziei nr. 19 din 17 octombrie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntate in Dosarul nr. 18/2011 in cauzele care au ca obiect contestatii impotriva deciziilor emise in temeiul Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care se solutioneaza cererile de recalculare a drepturilor de pensie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 595 din 6 august 2015

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
Dosar nr. 4/2015

Iulia Cristina Tarcea    - vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie - presedintele completului
Lavinia Curelea    - presedintele Sectiei I civile
Roxana Popa    - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile
Ionel Barba    - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Mirela Sorina Popescu    - presedintele Sectiei penale
Lavinia Dascalu    - judecator la Sectia I civila
Carmen Georgeta Negrila    - judecator la Sectia I civila
Simona Lala Cristescu    - judecator la Sectia I civila - judecator-raportor
Nina Ecaterina Grigoras    - judecator la Sectia I civila
Viorica Cosma    - judecator la Sectia I civila
Eugenia Puscasiu    - judecator la Sectia I civila
Nela Petrisor    - judecator la Sectia a II-a civila
Minodora Condoiu    - judecator la Sectia a II-a civila
Ruxandra Monica Duta    - judecator la Sectia a II-a civila - judecator-raportor
Rodica Dorin    - judecator la Sectia a II-a civila
Ileana Izabela Dolache    - judecator la Sectia a II-a civila
Adriana Chioseaua    - judecator la Sectia a II-a civila
Liliana Visan    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Zoita Milasan    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Viorica Trestianu    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal - judecator-raportor
Simona Camelia Marcu    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Carmen Magdalena Frumuselu    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Gabriela Elena Bogasiu    - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Geanina Cristina Arghir    - judecator la Sectia penala
Rodica Aida Popa    - judecator la Sectia penala
Completul competent sa judece recursul in interesul legii este legal constituit in conformitate cu dispozitiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila raportat la art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei judiciare.
La sedinta de judecata participa magistratul-asistent Ileana Peligrad din cadrul Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, desemnat pentru aceasta cauza in conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau privind incidenta Deciziei nr. 19/2011 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in cauzele care au ca obiect contestatii impotriva deciziilor emise in temeiul Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care se solutioneaza cererile de recalculare a drepturilor de pensie.
Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, acorda cuvantul doamnei Antonia Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei judiciare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Reprezentantul Ministerului Public invedereaza ca efectele deciziei in interesul legii nu inceteaza, ci caracterul sau obligatoriu, inteles ca autoritate de lucru interpretat, se extinde si in noua configurare legislativa data problemelor de drept pe care instantele sunt chemate sa le solutioneze.
Fata de cele expuse, in temeiul art. 517 din Codul de procedura civila, solicita admiterea recursului in interesul legii formulat de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau si pronuntarea unei hotarari prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.
Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, constatand ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.


INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, a constatat urmatoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitara
Practica judiciara neunitara ce a generat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu prezentul recurs in interesul legii, astfel cum rezulta din actul de sesizare al instantei de trimitere, s-a conturat in solutionarea, intr-un mod diferit, a problemei incidentei Deciziei nr. 19/2011 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in cauzele care au ca obiect contestatii impotriva deciziilor emise in temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care se solutioneaza cererile de recalculare a drepturilor de pensie.
2. Temeiul juridic al recursului in interesul legii si prevederi legale incidente
2.1. Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in Dosarul nr. 18/2011
2.1.1. Dispozitii legale ce au facut obiectul interpretarii prin Decizia nr. 19/2011
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare:
"Art. 2. – Sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca principii de baza: (...)
e) principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite; [...]";
"Art. 78. – (1) Punctajul anual al asiguratului se determina prin impartirea la 12 a punctajului rezultat in anul respectiv din insumarea numarului de puncte realizat in fiecare luna. Numarul de puncte realizat in fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica si Studii Economice. [...]
(4) Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculeaza la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au platit contributii de asigurari sociale.";
"Art. 164. – (1) La determinarea punctajelor anuale, pana la intrarea in vigoare a prezentei legi, se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de inregistrare a acestora in carnetul de munca, astfel:
a) salariile brute, pana la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor anuale, pe langa salariile prevazute la alin. (1) se au in vedere si sporurile care au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inregistrate in carnetul de munca.
(3) La determinarea punctajelor anuale, pe langa salariile prevazute la alin. (1) se au in vedere si sporurile cu caracter permanent, care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inregistrate in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare [...]."
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, aprobata cu completari prin Legea nr. 78/2005, cu modificarile si completarile ulterioare
"Art. 1. – Pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite in baza legislatiei in vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculeaza in conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.";
"Art. 2. – (1) Recalcularea prevazuta la art. 1 se efectueaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a prevederilor prezentei ordonante de urgenta."
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, aprobata cu completari prin Legea nr. 78/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, mentiunea de la pct. VI din anexa: "Nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale;".
2.1.2. Dezlegarea data prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011
Prin decizia anterior mentionata, in baza art. 329 din Codul de procedura civila de la 1865, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a stabilit ca, in interpretarea dispozitiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, aprobata cu completari prin Legea nr. 78/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, formele de retribuire in acord global prevazute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, cu modificarile si completarile ulterioare, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii.
In considerentele acestei decizii s-a retinut ca, la pct. IV din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, aprobata cu completari prin Legea nr. 78/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt enumerate sporurile, indemnizatiile si orice alte venituri suplimentare, care trebuie avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual, insa, prin dispozitiile pct. VI, se stipuleaza in mod expres ca nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au facut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale.
S-a apreciat ca aceasta dispozitie normativa poate fi inlaturata intrucat intra in contradictie atat cu prevederile anterioare din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, aprobata cu completari prin Legea nr. 78/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, cat si cu Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, in conditiile in care s-a incalcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind legea-cadru, ordonanta de urgenta fiind data in aplicarea acestei legi, astfel incat se incalca principiul fundamental al contributivitatii, cu neluarea in calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Instanta suprema a avut in vedere continutul principiului contributivitatii, astfel cum a fost instituit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, ca principiu fundamental al sistemului de asigurari sociale roman, si, observand ca acesta era prevazut, chiar daca nu era mentionat expres si in Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, cu modificarile si completarile ulterioare, a concluzionat in sensul ca aplicarea acestui principiu in privinta persoanelor ale caror drepturi de pensie s-au deschis anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, nu echivaleaza cu incalcarea principiului neretroactivitatii legii.
2.2. Regimul juridic sub imperiul Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare
2.2.1. Dispozitii legale incidente
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare
"Art. 2. – Sistemul public de pensii se organizeaza si functioneaza avand ca principii de baza: (...)
c) principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se in temeiul contributiilor de asigurari sociale platite; [...]";
"Art. 165. – (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de inscriere a acestora in carnetul de munca, astfel:
a) salariile brute, pana la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe langa salariile prevazute la alin. (1) se au in vedere si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare."
Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 257/2011
"Art. 127. – (1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea si/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevazute in anexa nr. 15."
Mentiunea de la pct. VI din anexa nr. 15 la norme: "Nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au facut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale; [...]."
Se constata ca, in reglementarea actuala, principiul contributivitatii, astfel cum a fost enuntat in art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se regaseste in cuprinsul art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, intr-o redactare identica textului avut in vedere de instanta suprema la pronuntarea precedentei decizii in interesul legii.
Dispozitiile care se refera la neluarea in calcul la stabilirea punctajului mediu anual a formelor de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale sunt preluate, de asemenea, identic.
3. Examenul jurisprudential
Instantele judecatoresti investite cu solutionarea unor cauze care au ca obiect contestatii impotriva deciziilor de stabilire sau recalculare a drepturilor de pensie, decizii emise in temeiul Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, care au ca obiect valorificarea veniturilor obtinute in sistem de acord global pana in anul 1991, au statuat diferit asupra incidentei, in aceste cauze, a Deciziei nr. 19/2011 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Practica judiciara neunitara ce a generat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu prezentul recurs in interesul legii s-a conturat astfel:
3.1. Unele instante au retinut incidenta acestei decizii, considerand fie ca, fata de dispozitiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila, respectiv ale art. 3307 alin. 4 din vechiul Cod de procedura civila, dezlegarea problemelor prin Decizia nr. 19/2011 este obligatorie, fie ca decizia data in interesul legii isi pastreaza considerentele si valabilitatea rationamentelor pentru corecta interpretare a textului preluat cu continut identic de Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.
3.2. Alte instante nu au retinut incidenta in speta a Deciziei nr. 19/2011 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe considerentul ca aceasta decizie este data in interpretarea dispozitiilor anterioare Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, iar litigiul urmeaza a fi solutionat in raport cu dispozitiile Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare. In acest sens s-a argumentat ca veniturile in acord global nu au facut parte din baza de calcul al pensiei conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 si nu pot fi avute in vedere la stabilirea punctajului mediu anual pentru recalcularea pensiei, intrucat probele administrate in respectivele cauze nu fac dovada indeplinirii conditiilor din decizie, respectiv includerea in salariul brut a veniturilor obtinute in acord global si plata CAS. Intr-un caz se invoca art. 518 din Codul de procedura civila pentru a justifica neaplicarea Deciziei nr. 19/2011.
3.3. La nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu au fost identificate decizii de speta relevante in aceasta materie, deoarece litigiile cu acest obiect nu intra in competenta de solutionare a instantei supreme.
In problema includerii unor categorii de venituri (cum sunt cele in acord global in stabilirea punctajului mediu anual) s-au pronuntat deciziile in interesul legii nr. 30/2009*) (prin care s-a respins recursul, constatandu-se ca norma este clara), nr. 11/2011 (cea la care se raporteaza prezenta sesizare) si nr. 19/2012 (care statueaza pe baza aceluiasi rationament, invocand prioritatea principiului contributivitatii asupra altor categorii de venituri).
*) Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 30/2009 nu a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
3.4. Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 409 din 3 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, analizand reglementarea anterioara Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv pe cea a dispozitiilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care aveau o redactare identica celor care fac obiectul prezentei cauze, a mentionat jurisprudenta anterioara, respectiv Decizia nr. 356 din 23 septembrie 2004, prin care a retinut ca legiuitorul are competenta exclusiva si optiunea libera pentru stabilirea veniturilor in raport cu care se datoreaza contributia la fondul asigurarilor sociale si in raport cu care se calculeaza cuantumul pensiilor si al altor ajutoare sociale. Apreciind ca cele constatate prin decizia mai sus amintita raspund criticilor invocate in actuala cauza, impunandu-se o solutie identica celei retinute prin Decizia nr. 356/2004, a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin Decizia nr. 466 din 23 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014, Curtea Constitutionala a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, invocand, de asemenea, jurisprudenta anterioara referitoare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor in functie de anumite categorii de venituri realizate de salariati anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, prin care a retinut ca "verificarea imprejurarilor daca, potrivit legislatiei anterioare, s-au incasat sau nu contributii la asigurarile sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual si daca aceste venituri au facut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, constituie probleme de fapt si de aplicare a legii in cazuri concrete individuale, a caror solutionare intra in competenta exclusiva a instantei judecatoresti." [...]
Curtea a retinut, cu referire si la deciziile nr. 19/2012 si nr. 19/2011 ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca textul de lege criticat nu reglementeaza modalitatea de stabilire a salariilor brute/nete pentru perioada 1977-2001, si anume categoriile concrete de venituri care se includ in salariul brut/salariul net.
Curtea Constitutionala a constatat ca inegalitatile pretinse de autorul exceptiei de neconstitutionalitate - constand in excluderea de la veniturile ce sunt luate in calcul la determinarea punctajelor anuale in vederea stabilirii drepturilor de pensie a veniturilor obtinute in forma de retribuire in acord global - provin din prevederile mentiunii din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 257/2011 (prevederi ce nu pot forma obiect al exceptiei de neconstitutionalitate), iar nu din textul de lege criticat.
Totodata, Curtea Constitutionala a aratat ca sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate constituie aspecte care tin de interpretarea si aplicarea legii si, prin urmare, acestea intra in competenta de solutionare a instantelor judecatoresti, iar nu a Curtii Constitutionale.
3.5. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin Decizia de inadmisibilitate din 11 septembrie 2012, Stana Neghea impotriva Romaniei, care a facut obiectul Cererii nr. 28.699/09, a apreciat ca problema in litigiu (reclamantii s-au plans ca, pe baza documentelor eliberate de fostii angajatori, care atestau structura si componenta veniturilor realizate, au solicitat autoritatilor competente sa le recalculeze pensiile, cu scopul de a se lua in considerare si o parte din venituri obtinute in "acord global", insa li s-a respins cererea, desi au fost instante care au admis cererile identice ale fostilor colegi ai reclamantilor) nu a fost determinata de existenta unor prevederi legale ambigue, ci, mai degraba, de aplicarea legislatiei relevante pentru circumstantele individuale ale fiecarei cauze. In consecinta, problema de drept ridicata de prezenta cauza nu se refera la un conflict de jurisprudenta in sine, ci mai degraba la o situatie in care instantele judecatoresti nationale au pus in aplicare o dispozitie clara a legii, in cauze in care circumstantele de fapt erau diferite.
Totodata, Curtea a retinut ca, intr-un astfel de domeniu important si complex precum asigurarile sociale, schimbarile frecvente legislative pot duce la o abordare oarecum incoerenta. Cu toate acestea, in speta, reclamantii nu au invocat o incertitudine juridica generala, ce rezulta dintr-o legislatie incoerenta, ci s-au limitat sa se planga de modul in care cauzele lor au fost instrumentate de instantele nationale, in aplicarea dispozitiilor legale relevante. Desi este adevarat ca situatia invocata a persistat patru ani, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca, in acest interval de timp, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat doua hotarari in materie, identificand, de fiecare data, faptul ca motivul care a determinant problema nu a fost legea in sine, ci mai degraba modul in care fiecare instanta a apreciat circumstantele fiecarei cauze si, prin urmare, au aplicat legea in vigoare la momentul respectiv. Prin urmare, Curtea a constatat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a reactionat in mod corespunzator, oferind orientari fara echivoc instantelor nationale in solutionarea cererilor individuale aflate pe rolul lor.
Mai mult, toti reclamantii din cauzele de fata au beneficiat de proceduri contradictorii, in care au fost in masura sa faca dovada cererilor formulate, argumentele lor fiind examinate in mod corespunzator de instantele de judecata. In acelasi timp, concluziile instantelor de judecata si interpretarea data legii nationale in cauza nu poate fi considerata drept vadit arbitrara sau nerezonabila.
4. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel Bacau
Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau, desi a constatat existenta unei practici judiciare neunitare si, prin Hotararea nr. 18 din 23 februarie 2015, a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii asupra problemei de drept deduse judecatii, nu s-a pronuntat asupra orientarii jurisprudentiale pe care o considera legala.
5. Opinia procurorului general
5.1. S-a constatat, in punctul de vedere exprimat, ca sesizarea de recurs in interesul legii indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 515 din Codul de procedura civila, caracterul neunitar al jurisprudentei fiind dovedit prin hotararile judecatoresti anexate actului de sesizare.
S-a apreciat ca sursa divergentei de jurisprudenta, inteleasa ca sediu normativ al problemei de drept sesizate, poate fi identificata in dispozitiile art. 518 din Codul de procedura civila, referitoare la incetarea efectelor deciziei in interesul legii in ipoteza abrogarii dispozitiilor legale care au facut obiectul interpretarii, atunci cand solutiile legislative din actul normativ/actele normative interpretate prin decizia in interesul legii au fost preluate in noile acte normative care contin dispozitiile de abrogare a vechii reglementari.
In aceasta ipoteza exista doar o schimbare de sediu normativ, intrucat solutiile legislative date conceptelor juridice cu care s-a operat in cuprinsul precedentei decizii in interesul legii se regasesc mutatis mutandis in noua reglementare.
Din aceste perspective particulare, functia evidenta a dispozitiilor art. 196 lit. a) si n) din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, de abrogare expresa directa a Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, aprobata cu completari prin Legea nr. 78/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, este aceea de inlaturare a redundantelor legislative, si nu cea de eliminare a antinomiilor ce ar putea decurge din existenta concomitenta a doua solutii normative diferite asupra aceleiasi chestiuni.
Pe de alta parte, s-a observat ca dispozitiile art. 518 din Codul de procedura civila lasa la dispozitia instantelor aprecierea asupra incetarii efectelor unei decizii pronuntate in solutionarea unui recurs in interesul legii. Totodata, s-a aratat ca examenul jurisprudentei anexate actului de sesizare releva faptul ca cele doua orientari divergente pun in discutie mentinerea, in noul context legislativ, a efectului pozitiv al autoritatii de lucru interpretat atasata Deciziei in interesul legii nr. 19/2011.
S-a concluzionat ca problema de drept ridicata prin prezenta sesizare isi are originea in continutul normativ al dispozitiilor art. 518 din Codul de procedura civila si presupune lamurirea, pe cale de interpretare, a sferei de aplicare a normei in ipoteza particulara in care, desi a intervenit o abrogare expresa directa a normelor interpretate printr-o decizie in interesul legii, solutiile legislative analizate prin acea decizie au fost preluate in noile reglementari. Acest demers are ca finalitate statuarea intr-o modalitate formala, cu putere obligatorie, apta sa asigure previzibilitate asupra aplicarii legii, pentru viitor, asupra problemelor de drept dezlegate neunitar pana la acest moment cu privire la incetarea efectelor unei decizii in interesul legii in ipoteza abrogarii normelor interpretate prin aceasta, atunci cand opereaza o continuitate de reglementare in aceeasi materie.
5.2. In ceea ce priveste recursul in interesul legii declarat, s-a considerat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 518 din Codul de procedura civila, Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, nu si-a incetat efectele, astfel incat este aplicabila si in cauzele care au ca obiect contestatii impotriva deciziilor emise in temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare.
In sustinerea acestei opinii jurisprudentiale, s-a aratat ca statuarile din considerentele Deciziei nr. 19 din 17 octombrie 2011 asupra naturii juridice a veniturilor analizate isi mentin valabilitatea si in privinta cauzelor in care aceeasi problema se pune in aplicarea Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.
Instanta suprema a analizat, din perspectiva dispozitiilor cuprinse in Legea nr. 57/1974, si Legea cu privire la principiile de baza ale perfectionarii sistemului de retribuire a muncii si de repartitie a veniturilor oamenilor muncii nr. 2/1983, cu modificarile si completarile ulterioare, natura juridica a veniturilor obtinute in acord global, observand ca acestea reprezentau insasi o forma de retribuire, nu sporuri salariale. In acest punct al analizei, Inalta Curte de Casatie si Justitie a enuntat scopul Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si principiul fundamental in jurul caruia acest act normativ a fost conceput, acela ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare si pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au/a achitat contributii de asigurari sociale trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Aceeasi filosofie a reglementarii se identifica si in privinta Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.
Considerentele pentru care instanta suprema a inlaturat aplicarea dispozitiilor identice din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, aprobata cu completari prin Legea nr. 78/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, fundamentate pe aplicarea prioritara a principiului contributivitatii si necesitatea respectarii principiului ierarhiei actelor normative isi mentin valabilitatea si sunt incidente mutatis mutandis si in privinta prevederilor cuprinse in normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, indicate anterior.
In principiu, pentru a se putea stabili in sensul incetarii efectelor unei decizii in interesul legii ca urmare a unor evenimente legislative, precum abrogarea, ar fi trebuit fie ca noua reglementare sa aduca solutii normative diferite fata de cele avute in vedere la pronuntarea deciziei, caz in care actul de abrogare ar fi indeplinit functia de inlaturare a antinomiilor in drept, fie ca solutia normativa asupra careia s-a statuat prin decizia in interesul legii sa fie trecuta in fondul pasiv al legislatiei ca urmare a ajungerii la termen, a caderii in desuetudine sau a declararii neconstitutionalitatii.
A contrario, atunci cand solutia normativa analizata prin decizia in interesul legii este preluata de noua reglementare si abrogarea intervine pentru evitarea paralelismelor legislative, nu exista niciun motiv pentru care saturarile si consideratiile de principiu formulate printr-o decizie in interesul legii sa nu ramana aplicabile mutatis mutandis si in noul cadru legislativ, de vreme ce exista o continuitate de conceptie juridica asupra aceleiasi chestiuni de drept.
In aceste conditii, efectele deciziei in interesul legii nu inceteaza, ci caracterul sau obligatoriu, inteles ca autoritate de lucru interpretat, se extinde si in noua configurare legislativa data problemelor de drept pe care judecatorii fondului sunt chemati sa le solutioneze.
6. Raportul asupra recursului in interesul legii
Raportul intocmit de judecatorii-raportori desemnati, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedura civila, a concluzionat urmatoarele:
6.1. Cu privire la admisibilitatea recursului in interesul legii, s-a apreciat ca o decizie pronuntata in interesul legii nu poate constitui temei juridic al unei solicitari referitoare la modul de aplicare a acesteia, astfel incat recursul poate fi privit ca inadmisibil.
6.2. In cazul in care se va considera admisibil recursul, intrucat vizeaza efectele obligatorii ale deciziei in interesul legii, astfel cum sunt reglementate de art. 3307 din Codul de procedura civila de la 1865, sau intinderea acestora, potrivit art. 518 din Codul de procedura civila, Decizia nr. 19/2011 poate fi aplicata, pentru identitate de ratiune, in judecata proprie pe care fiecare instanta o face in interpretarea dispozitiilor art. 164 din Legea nr. 263/1010, cu modificarile si completarile ulterioare, in litigiile privind valorificarea veniturilor obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, cu modificarile si completarile ulterioare.
7. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Astfel cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art. 514 din Codul de procedura civila, obiectul sesizarii cu un recurs in interesul legii nu poate privi decat o dispozitie legala care a fost interpretata si aplicata in mod neunitar, asadar o problema de drept solutionata in mod diferit de catre instantele judecatoresti.
Din perspectiva conditiilor de admisibilitate reglementate de art. 515 din Codul de procedura civila, s-a dovedit faptul ca problemele care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, dat fiind hotararile mentionate si anexate la memoriul de recurs in interesul legii, din care rezulta ca practica neunitara se identifica la nivelul mai multor curti de apel din tara.
Ceea ce intereseaza este daca obiectul sesizarii reprezinta o problema de drept in sensul legii, in conditiile in care, potrivit jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, reflectata in Decizia nr. 4/2012, obiectul unei astfel de examinari se refera la actele normative in intelesul art. 1 si 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Recursul in interesul legii reprezinta un mijloc procedural specific de interpretare cu forta generalizatoare a unei norme juridice pentru ca, deslusindu-i intelesul, toate instantele sa o inteleaga si sa o aplice in acelasi mod, asigurandu-se astfel coerenta jurisprudentei si previzibilitatea acesteia. Potrivit jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie consemnate in Decizia nr. 11/2011, "a interpreta un text de lege inseamna a lamuri intelesul acestuia, a-l explica, a determina configuratia reala a normei de drept".
Este adevarat ca nu orice chestiune disputata in fata instantei de judecata este si o problema de drept veritabila. In general se considera ca numai textele legale lacunare, imprecise, imperfecte, deci interpretabile, pot constitui obiectul unui recurs in interesul legii initiat in scopul dezlegarii la nivel de principiu a unei probleme de drept controversate. In acest sens, prin Decizia nr. 22/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost respins ca inadmisibil recursul in interesul legii, constatandu-se ca rezolvarea diferita a chestiunii deduse judecatii nu isi are temeiul in niciun text care sa poata fi propus spre interpretare Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In cauza se constata ca autorii sesizarii nu au indicat un text de lege a carui interpretare si aplicare a fost facuta de instante in mod neunitar.
Nu precizeaza daca prin sintagma "incidenta Deciziei nr. 19/2011" se urmareste a se supune analizei efectul obligatoriu al unui recurs in interesul legii dat in interpretarea unei dispozitii abrogate, dar care a fost reluata in noul act normativ ce legifereaza in aceeasi materie.
De asemenea, nu se solicita nici interpretarea a chiar normei de drept substantial cuprinse in noua lege, plecand de la constatarea identitatii acesteia cu vechea reglementare si de la interpretarea data acestei din urma reglementari printr-un recurs in interesul legii.
Ceea ce considera instanta de trimitere ca ar constitui obiect al recursului este efectul dezlegarii cuprinse in Decizia nr. 19/2011 asupra cauzelor avand acelasi obiect cu cel ce constituia obiectul jurisprudentei divergente anterior, respectiv daca veniturile obtinute din formele de retribuire in acord pot fi valorificate la calculul punctajului lunar al asiguratului caruia i sau deschis drepturile de pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.
Insa a analiza daca o decizie pronuntata in interpretarea unui text de lege abrogat se aplica unei dispozitii legale dintr-o lege noua care a preluat reglementarea abrogata nu se circumscrie sferei de reglementare, chiar extinsa, a notiunii de problema de drept.
Aspectul dedus judecatii, respectiv incidenta Deciziei nr. 19/2011 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa abrogarea Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, aprobata cu completari prin Legea nr. 78/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, prin Legea nr. 263/2010 nu se subsumeaza, astfel cum afirma Ministerul Public prin extrapolare, in incercarea de a identifica problema de drept in cauza, unei problematici generale, dezlegate neunitar pana la acest moment, referitoare la interpretarea dispozitiilor art. 518 din Codul de procedura civila cu privire la incetarea efectelor unei decizii in interesul legii in ipoteza abrogarii normelor interpretate prin aceasta, atunci cand opereaza o continuitate de reglementare in aceeasi materie, avand in vedere urmatoarele:
In primul rand, din jurisprudenta anexata nu rezulta ca, in rationamentul de aplicare, respectiv de inlaturare a Deciziei nr. 19/2011, instantele investite cu problema valorificarii acordului global s-au prevalat (cu o singura exceptie, in demonstrarea inaplicabilitatii deciziei) de dispozitiile art. 518 din Codul de procedura civila. In conditiile in care instantele nu au avut in vedere aceasta institutie juridica Inalta Curte nu poate sa califice din oficiu problema litigioasa ca fiind cea a interpretarii art. 518 din Codul de procedura civila (punctul de vedere al Ministerului Public nefiind echivalentul unui act de sesizare).
In al doilea rand, verificand daca dispozitiile art. 518 din Codul de procedura civila se aplica Deciziei nr. 19/2011, se observa ca, potrivit principiului tempus regit actum, aceasta a fost pronuntata in baza art. 3307 din Codul de procedura civila din 1865, fiind supusa regimului juridic instituit de vechiul cod. Spre deosebire de noua dispozitie procesual civila care, in art. 518 din Codul de procedura civila, include si o reglementare ratione temporis a intinderii efectelor juridice ale deciziilor pronuntate in interpretarea legii, vechea reglementare nu avea o astfel de norma ce ar fi putut fi interpretata cu privire la efectele Deciziei nr. 19/2011. Or, art. 518 din Codul de procedura civila se aplica hotararilor pronuntate in interesul legii dupa intrarea in vigoare a noului cod de procedura. In consecinta, si din aceasta perspectiva, dispozitiile art. 518 din Codul de procedura civila nu pot constitui obiect al interpretarii in aceasta cauza care are ca obiect o decizie pronuntata in baza vechiului cod de procedura civila.
In al treilea rand, chiar daca in cauza se pune problema dezlegarii efectelor unei decizii pronuntate in interesul legii dupa abrogarea normei pe care o interpreteaza, in conditiile in care continutul ei este reluat in dispozitia legala abrogatoare, a considera ca de fapt problema dedusa prezentei judecati este o norma procesual civila excedeaza cadrului sesizarii si se indeparteaza de la domeniul concret in care se solicita unificarea practicii, si anume regimul juridic al salarizarii in acord global in procesul de stabilire a punctajului mediu anual in vederea calcularii drepturilor de pensie pentru persoanele ale caror drepturi s-au deschis sub imperiul Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.
Excluzand, pentru considerentele expuse anterior, interpretarea Ministerului Public cu privire la obiectul sesizarii, urmeaza a se concluziona, cu privire la obiectul de analiza al recursului in interesul legii, ca interpretarea si aplicarea unei decizii in interesul legii nu poate constitui obiect de analiza al unei alte decizii pronuntate in interesul legii.
Fiind o problema de aplicare, si nu de interpretare a legii, ramane la aprecierea instantelor de judecata ca, in conditiile abrogarii normei pe care o interpreteaza, dar ale subzistentei in cuprinsul noii reglementari a solutiei legislative anterioare, sa aplice rationamentul juridic si argumentele care au stat la baza acestuia si care au dus la dezlegarea data in Decizia nr. 19/2011, pentru identitate de ratiune, pastrandu-si valabilitatea reperele de analiza fixate prin decizia anterioara, in ceea ce priveste verificarea aspectelor cu privire la aceste venituri, in raport cu situatia concreta a fiecarui angajat si cu dovezile produse, fara a putea fi impusa, cu caracter obligatoriu, pe calea unui recurs in interesul legii, date fiind limitarile obiectului de reglementare al acestuia, o astfel de solutie.
In concluzie, constatand ca o decizie pronuntata in interesul legii nu poate constitui temei juridic al unei solicitari referitoare la statuarea asupra unui mod imperativ de aplicare a acesteia, recursul in interesul legii va fi respins ca inadmisibil.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,


INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau privind incidenta Deciziei nr. 19 din 17 octombrie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntate in Dosarul nr. 18/2011 in cauzele care au ca obiect contestatii impotriva deciziilor emise in temeiul Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care se solutioneaza cererile de recalculare a drepturilor de pensie.
Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 25 mai 2015.


VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
IULIA CRISTINA TARCEA
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad