Beneficii puse la dispozitia salariatilor

Raspuns: Avantajele primite in legatura cu o activitate dependenta, considerate venituri supuse impozitului pe salarii, includ printre altele si hrana, cazare si orice bunuri sau servicii oferite gratuit salariatilor sau la un pret mai mic decat pretul pietei. Avantajele in bani pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri si servicii, precum si sumele acordate pentru distractii sau recreere, dar si servicii puse la dispozitie fara legatura cu sarcinile de serviciu.
 
Astfel, punerea la dispozitia salariatilor a unor benzi de alergare amplasate intr-un loc special amenajat pentru tinerea sedintelor poate avea drept scop real eficienta operationala, dezvoltarea culturii de bunastare si organizationala moderna, insa daca de acestea beneficiaza salariatii pot fi considerate avantaje supuse impozitului pe salarii in luna in care au fost primite prin cumulare cu celelalte venituri salariale primite de salariat in luna respectiva.
 
De regula, in situatia in care serviciile sau bunurile acordate salariatilor urmaresc exclusiv recreerea sau bunastarea personalului, sumele alocate rezultate din evaluare se concretizeaza in avantaje impozabile pentru salariati in conformitate cu prevederile art. 76 alin. (3) din Codul fiscal coroborate cu cele ale pct. 12 alin. (3) din Normele metodologice pentru aplicarea art. 76 alin. (3) din Codul fiscal. Fara existenta de documente care sa contravina unor astfel de scopuri, organul fiscal poate oricand interpreta ca scopul beneficiului acordat este recreerea sau bunastarea personalului la locul de munca, avand drept scop motivarea angajatilor si recunoasterea participarii acestora la realizarile societatii. Acest beneficiu acordat salariatilor poate primi cel mai adesea semnificatia unui avantaj impozabil la nivelul acestora.
 
Calificarea ca avantaj impozabil presupune, in principiu, identificarea unui beneficiu individual si cuantificabil, atribuit unui anumit salariat. Modul de alocare al sumelor reprezentand avantaje in natura ar trebui stabilit de angajator in raport cu numarul de salariati care beneficiaza de aceste avantaje, prin punctaj sau evidenta a accesului intocmita de o persoana desemnata, iar in masura in care nu exista exceptii de la accesul la bunurile/serviciile respective, se poate avea in vedere o distribuire egala a avantajului la nivelul tuturor salariatilor admitandu-se insa posibilitatea exceptarii pentru acei salariati care refuza accesul la facilitatea acordata.
Orice alt tratament fiscal, intr-o astfel de semnificatie de punerii la dispozitie a echipamentelor, este supus riscului de reincadrare daca, in realitate, acestea sunt folosite preponderent ca beneficiu recreativ individual, de persoane identificabile ori daca societatea tine o evidenta pe utilizatori si pe durate astfel incat folosul poate fi atribuit pe salariat.
Documentele referitoare la calculul contravalorii avantajului in natura primit de angajati, conform procedurii de alocare create la nivelul societatii, respectand pretul pietei, se vor anexa la statul de plata.
Tratamentul fiscal din punct de vedere al contributiilor sociale obligatorii este acelasi, potrivit art. 139 alin. (1) lit. a), art. 157 alin. (1) lit. a) si art. 220^4 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. Prin urmare, sunt datorate CAS, CASS si CAM.
 
Totodata, mentionam ca esential pentru calificarea unui beneficiu ca avantaj in natura impozabil, in sensul art. 76 alin. (3) din Codul fiscal, este posibilitatea de individualizare a beneficiarului si evaluarea a acestuia la nivelul unui salariat determinat.
Or, daca aceasta conditie nu este indeplinita prin aceea ca echipamentele sunt integrate intr-un spatiu comun destinat activitatii profesionale si celei de recreere, cu acces nerestrictionat si nediferentiat pentru intreg personalul angajatorului, poate face imposibila determinarea unui avantaj patrimonial individualizat, atribuibil unui anumit salariat, la un moment dat.
 
Relevanta este si destinatia functional-profesionala, cu caracter tehnico-organizatoric si, dupa caz, medical-preventiv a echipamentelor, printr-o eventuala raportare la normele de sanatate si securitate in munca si obligatiei legale de la art. 7 din Legea 319/2006 coroborat cu art. 5 - 8 din HG 1028/2006, daca dotarea este parte a spatiului de lucru. Acestea sunt integrate in spatiul destinat desfasurarii sedintelor de lucru, urmarind optimizarea conditiilor in care se desfasoara activitatea profesionala, similar oricarui alt element de dotare a spatiului de lucru, dar pot urmari si eliminarea riscul sedentarismului si al pozitiilor statice prelungite ca riscuri profesionale identificate si nu gratificarea, recompensarea sau intrajutorarea individuala a salariatilor.
 
In concluzie, societatea fiind este cea care cunoaste cel mai bine modul de organizare a activitatii proprii, nevoile operationale si conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea salariatii sai. Ea este cea care poate comensura cel mai bine scopul achizitiei, daca aceasta imbraca un caracter organizatoric si operational, similar oricarui alt element de dotare a spatiului de lucru, nu social pentru imbunatatirea conditiilor de munca efectuate in baza contractului colectiv de munca/regulamentui intern, cheltuiala poate fi tratata drept efectuata in scopul desfasurarii activitatii. Daca insa imbraca un caracter preventiv-medical, cheltuiala poate fi considerata ca fiind efectuata in scopul respectarii normelor de sanatate si securitate in munca.
Cu toate acestea, riscul unei retratari fiscale a operatiunii de catre administratia fiscala nu poate fi exclus in totalitate, motiv pentru care documentarea riguroasa a destinatiei echipamentelor si a fundamentului legal al achizitiei ramane esentiala pentru sustinerea pozitiei adoptate.